Este un mare bărbat politic,
un om supradotat.
Și n-are el nicio vină pentru felul în care-au condus
Generalii-fantomă represiunea de la Timișoara și
București, n-aveți absolut niciun drept să-l închideți pe
Ștefan Andrei, e-o-nscenare grosolană, e un caz dintre
multele cazuri de condamnare politică a unui lider care
cam incomodează, n-aveți dreptul să închideți pe nimeni
fără probe, fără martori, fără o judecată corectă, ceea
ce faceți sau acceptați să se facă, vi se va face. Recitiți
„Salonul numărul 6” de Anton Pavlovici Cehov! Nu există
răzbunare mai mare, decât ecoul propriei noastre
răzbunări. Nu cereți administratorilor Palatului Cotroceni
explicații peste umbra care răzbate din lucrurile
reședinței, ei n-au de unde să știe, dar eu cred că vă
pot spune adevărul, ceața politică, din ce în ce mai greu
respirabilă, a peisajului nostru național,
e mediul nostru normal
de acum încolo. Și peste ea,
vine umbra spânzuratului din spălătoria de bloc.
Umbra celui care a murit, crezând că dumneavoastră l-ați
trimis la carceră pentru 16 ani, adică până-n anul 2008,
Președinte, eu, totuși, mă încăpățânez să cred că nu e așa.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de sistemul politic și consecințele sale. Se vorbește despre represiune, condamnări nedrepte și o atmosferă sufocantă la nivel național, sugerând o pierdere a speranței și o acceptare a unui mediu politic toxic.