Trandafir bătut de dor,
Hai, bădiță, pe ogor,
Rodul tot s-o adunat,
Grâu-i bun de semănat.
Să te faci, grâule, mare,
Să-ți porți spicele spre soare,
Și-oi veni cu badea iară
Când te-oi coace bine-n vară.
Leagă, bade, spicele
Ca mine cosițele
Și mai leagă-n orice snop
Spic de dor și de noroc,
Iar acasă când ne-om duce
Eu ți-oi coace pâine dulce.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă cu natura și ciclul recoltelor, împletită cu sentimente de dragoste și speranță. Imaginea grâului care crește spre soare simbolizează prosperitatea și împlinirea, iar promisiunea pâinii dulci coapte acasă sugerează căldură și afecțiune.