Sufletul presimțea o iarnă adâncă, fulgeră însă în cer,
e o vară bolnavă, soarele galben se scurge pe ziduri,
vorbele tale-mi aduc o durere neașteptată.
Am să ies în grădină cu un braț de altoiuri,
merii se umflă de-o sevă tulbure,
umedul vânt în decembrie răscolește
simțul de mugure, adormitul, simțul de mugure.
Cu un braț de altoiuri mai reci,
mai puternice sub fulgere înghețate,
în frigul durerii.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de durere și melancolie, folosind imagini ale iernii și ale naturii bolnave. Vorbele cuiva provoacă o durere neașteptată, iar ieșirea în grădină cu altoiuri sugerează o încercare de a reînnoi și de a găsi putere în mijlocul frigului emoțional.