flori albastre – Versuri.pro

Mihai Eminescu - Floare Albastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iar te-ai cufundat în stele
Și în nori și-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieții mele.
În zadar râuri în soare
Grămădești-n a ta gândire
Și câmpiile asire
Și întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare –
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
– Hai în codrul cu verdeață,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreață.
Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Și sub trestia cea lină
Vom ședea în foi de mure.
Și mi-i spune-atunci povești
Și minciuni cu-a ta guriță,
Eu pe-un fir de romaniță
Voi cerca de mă iubești.
Și de-a soarelui căldură
Voi fi roșie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ți astup cu dânsul gura.
De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o știe,
Căci va fi sub pălărie –
Ș-apoi cine treabă are!
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ține de subsuoară,
Te-oi ține de după gât.
Pe cărare-n bolți de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Și sosind l-al porții prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi ești drag?
Înc-o gură – și dispare..
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!
……..
Și te-ai dus, dulce minune,
Ș-a murit iubirea noastră –
Floare-albastră! floare-albastră!..
Totuși este trist în lume!

Mihai Eminescu - Valuri Lungi de Flori Albastre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Valuri lungi de flori albastre, / Valurile unei iniști, / Împlu sufletu-mi de vraja / ... →

Christian W Schenk - Prietene

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unde vom fi când ultima suflare
Va alunga praful trăirii noastre,
Când toate florile albastre
S-or ofili în cripta fără soare,
Când vânturile vor pleca-n derivă,
Corăbii fără mateloți pe valuri,
Și inima-n tăcerea ei captivă
Se va uita spre ele de pe maluri?
Poate atunci veți înțelege oare
Că lacrimile voastre toate sunt
Doar pulberea orgoliului cărunt
Călcată fără vrere în picioare?
Eu sunt corabia fără un matelot,
Corabia-n derivă ce în valuri
Se pierde în adâncurile mării
Printre sirenele tăcerii, ritualuri
Sărbătorind întreg trecutul stării..
Prieteni, naufragiul ce-l priviți
E naufragiul florilor albastre
Ce ofilesc în sufletele voastre,
Defunctelor speranțe aserviți!
Și lumea-ntreagă trece peste voi,
Val după val, dar ați uitat menirea
Acelui legământ trecând șuvoi
Peste tânjiri rupând și omenirea –
Catargele sunt rupte și-n adâncuri
Doar velele mai flutură speranța
Că floarea albastră le va fi instanța
Ce la va ridica din noi în vânturi
Să tragă după ele noi corăbii
Spre țări străine, către noi pământuri
Fără de platoșe și fără săbii!
Prietene, de ce îmi ești tu valul
Care lovește stâncile și malul
Speranțelor trăite în furtună
Cu care noi luptarăm împreună?
Și te întreb, un muribund sărman:
Prietene, de ce îmi ești dușman?

Daniel Vişan-Dimitriu - Chemarea Florilor Albastre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când simt chemarea florilor albastre,
Îmi amintesc și azi de trandafiri
Ce scuturau prin gândurile noastre
Petale însetate de iubiri.
Și le prindeam, ni le făceam câmpia
Înmiresmată-a nopților târzii,
Pe care ne-ntâlneam, cu bucuria
De a ne săruta și a ne fi.
Erau petale roz, de tine-alese,
Fermecătoare în candoarea lor
Și-c-un parfum divin, ce-mi aprinsese
Priviri de foc spre-un trup atrăgător.
Te cuprindeam albastru, tu – în verde,
Și ne-ascundeam de stele-n păpădii
Pe care le rugam să ne dezmierde
Și să ne dea puterea de-a pluti.
Iar noi pluteam prin gândurile noastre
Ce înfloreau albastru-n nopți târzii
Deasupra unui roz păzit de astre
De sus, din lumea veșnicei câmpii.

Daniel Vişan-Dimitriu - Căldura Florilor Albastre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E-atât de caldă vara! E fierbinte
Petala-n care-o rază a intrat
Și mă așteaptă-n dulce sărutat
Pe roșul cu parfum de rugăminte.
E cald, atât de cald încât îmi pare
Că razele își caută în flori
O viață următoare și culori
Cum nu aveau când s-au desprins din Soare.
E mult prea cald! Voi încerca, sub astre,
În zborul plin de noapte, să-mi alin
Dorința care cere să mă-nchin
Lucirii dintr-un câmp cu flori albastre.
Ar trebui ca-n ele să se scalde
Lumini mai reci, din stele care trec
Pe cerul nopții-n care, singur, plec
Spre zile pline cu petale calde.

Grigore Vieru - Flori Albastre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Flori albastre, flori albastre!…
Flori cu ce să vă asemăn?
Nu v-am strâns din câmp, din stele,
Nici din straturi, nici din crâng –
V-am cules din ochii mamei
Și i-am dat frumoasei mele
Să nu vă mai am nicicând..
Flori albastre, flori albastre!

Ingeborg Bachmann - Memorial

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lucrurile
coșul pentru pâine
ritualul dimineții
și cele două cești
mai știi încă
ritualul dimineții
cine îți întinde mâna
peste masă
unde s-a păstrat.
În nopțile mele nedormite
îmi afum locuința
cu ministranți
tot mai plătesc
bacșișurile și opresc
furtunile
doar în amintirea mea
mai stăruie furtunile
vin măturătorii
ei spală o stradă
ce duce în sus
dar mâinile tale în jurul
gâtului meu și pământul
pe obrazul meu de flori,
cineva strigă poliția
eu strig către cer
să se desprindă aceste mâini
ce îmi sugrumă strigătele.
Ce s-a ales de grădina mea,
cine mi-a smuls
florile, pe cele albastre
mai cu seamă, care
urmau să înflorească,
și copiii mei
aproape le-ar fi zărit.

Alternosfera - Flori de Mai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lacătă prinsă-n lemn
Ascunde-mă neatins
Păzeşte-mă de ger
Astă-noapte iar a nins
Când tu visai
Albastre flori de mai.
Ce flori în toiul iernii
„Opreşte-te”-ţi şopteam
Acum doar gerul sticlă
Pictează flori la geam.
Tu n-ascultai
Visai doar flori de mai.

Refren:
Mai stai şi nu pleca de n-ai
Să-mi dai
Albastre flori de mai.

De ochi străini mă tem
Ce-n stradă ard nestins
Privind la ei, te chem
Ţin minte tot ce-ai zis
Atunci spuneai:
„Plec după flori de mai!”

Vibrează paşii mei
De parcă merg pe clape
Cu mine însumi cânt
Refren-n singurătate
De când plecai
După flori de mai.

Refren:
Mai stai şi nu pleca de n-ai
Să-mi dai
Albastre flori de mai. [x3]

Veta Biriş - Bade, Cărările Noastre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bade, cărările noastre
Îs pline de flori albastre
Și de galbene lăcrămioare,
Când calc pe ele mă doare.
Sărace cărările mele,
Cum miros a dor și jele,
Cum le călcam, bade, noi
Când ne iubeam amândoi!
Bade, dorul meu și-al tău
Împreună-l Dumnezeu,
Dorul meu și-al dumitale
Facă-l Dumnezeu o floare.
Numai inima-mi șoptește
Că badea mă mai iubește,
Numai inima-mi visează
Că badea vrea să mă vază.
Am plâns, bade, după tine
Când ai plecat de la mine,
Ai călcat, bade, în picioare
Dragostea noastră cea mare.
De când, bade, ai plecat
De tin’ nimic n-am aflat,
Nici de bine, nici de rău,
Nici că-ți mai sunt dragă eu.