Lacătă prinsă-n lemn
Ascunde-mă neatins
Păzeşte-mă de ger
Astă-noapte iar a nins
Când tu visai
Albastre flori de mai.
Ce flori în toiul iernii
„Opreşte-te”-ţi şopteam
Acum doar gerul sticlă
Pictează flori la geam.
Tu n-ascultai
Visai doar flori de mai.
Refren:
Mai stai şi nu pleca de n-ai
Să-mi dai
Albastre flori de mai.
De ochi străini mă tem
Ce-n stradă ard nestins
Privind la ei, te chem
Ţin minte tot ce-ai zis
Atunci spuneai:
„Plec după flori de mai!”
Vibrează paşii mei
De parcă merg pe clape
Cu mine însumi cânt
Refren-n singurătate
De când plecai
După flori de mai.
Refren:
Mai stai şi nu pleca de n-ai
Să-mi dai
Albastre flori de mai. [x3]
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și singurătatea cuiva rămas în urmă după ce persoana iubită a plecat în căutarea iluziilor, simbolizate prin "flori de mai". Iarna din suflet și amintirile persistă, accentuând sentimentul de pierdere.