Florența Albu

Florența Albu – Până la Capăt

de

Frig. Noapte. Focul stă să-și dea duhul.Prin oraș oamenii morînainte de vremeîmpodobiți cu flori de gheață.Nimeni nu caută pe nimeni.Telefoanele singurătății noastreunii cu alțiimila creștinească de-aproapele….Mâna îngheață pe creion.Dar istoria se scriecu stilul și armase-nseamnă în carne vie!.Un poet mort prea tânărscria „Arta insomniei”…Scriuarta urletului de unul singur.Florența Albu – Anno Domini (Cartea Românească – … Citește mai mult

Florența Albu – Amiaza – IV

de

Urât. Devreme.Cărți de poezii.Și joci șotronul cu metaforași joci pe aurul din râuri.Te-ai și văzutcu site mari și site miciîngenuncheat în mâlul sfânt –ce alchimii la mâlul sfânt!.– de ce să nu?– de ce să da?Cartea se scrie cu pământîți moi un deget în pământîți umpli gura cu pământși câteodată-i aur sfântdar nu se știe … Citește mai mult

Florența Albu – Gând

de

Ah, luciul ierbii, țepe ucigașeminusculeieșind la fața lumii –răspăr mirificjoc, fără joacăninsoare – mască înghețată– definitiv părând o glumă!.Sub albul strâmt, sever, se-mpacăși cearcăne și riduri și grimasăun timp bătând tiparulefigiei pe banulaceleiași puteriînghețul – Vremea.

Florența Albu – Ctitorie

de

Târziu și iarnă –mă voi întoarce acasăla frig la singurătate.Prin zidul galben pendula va bate.În cerul ierniipăsări negre vor duce prin lumevești de la noi –întâlnirea la ziua de-apoi.Orașul – cavouzidindu-ne în iarna și veaculîn golul vremilor noiși noi – anonimii eroi.O, plâns bășcăliemereu între Orient – Occident!Fundătura-i o ctitorienici Orient – nici Occident.

Florența Albu – Eden

de

Obositor să faci acest eden,să fie mai edenul!Egalul orelor cu ele însele.Evenimentul unui cocoș cântând de-amiază,și cenușiul comunicativ,un timp grăbindu-se încet, o laudă;.acest noroi placid în care-alunecifără căderi spectaculare,utilul, prea util ferăstrău mecanicdespică trunchiul în felii egale.și îți despică țeasta în felii egale,și restul, restul – mai contează restul?Devii bunăvoința însășia părților, cu-ntregul.Florența Albu – … Citește mai mult

Florența Albu – Călcâiul Vulnerabil

de

Un ochi încenușat se duceși se-ntoarcedin lumeși îți povestește lumea –ce se-ntâmplă-acolo, ce se spune,ce lupte, ce victorii.Strângi suma întâmplărilorde ieri, de mâine, azi –oricât se umflă, mai egalul!O disperare mică, o viperăabia ieșind din ou,mușcă timid călcâiul vulnerabil,dar insuficientă, veșnicinsuficientă dozaveninului.Florența Albu – Poem în Utopia (Cartea Românească – 1983)

Florența Albu – Amiaza – I

de

Urât ca cititor de poezie.Amiaza norilorși pocnetul unei păstăiumbelifera.În spatele obloaneloramor și ură –lumea.când simți torid contemporan acutcuvinteleca scriitor de poezie.A te lăuda cu nimic – mai nimica te lăuda cu de toatea ne lăudacu prosperitate!

Florența Albu – Călătoria

de

Călătorim tixiți, indiferenți,Ne lovim unii de alții,Ne-ndepărtăm, străini.Privim nicăieri,Ochi orbi pe un geam,Ochii presați,Uscate aripioarele,Culorile imaginației,Desenele viului.Ochi de mumie pictațiPe geamul călătoriei.Și dincolo-n noaptea orașuluiAlți ochiTixiți, presați, indiferenți,Ochi ficși înEternitatea mișcată.

Florența Albu – Amiaza – II

de

Guști sarea propriilor buzeguști săruturi marinecuvintele – ocnă.Amiază toridă și norii europenievii secretă miere;norocul nostrusarea cea de toate zilele!.Trupuri plăvanetainul de sarelins cu iubire –.perechile sfințite intrăastfel în jug –o, fidelități pământene.Florența Albu – Anno Domini (Cartea Românească – 1991)