flaut – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Ecoul Gândurilor Vii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri-clipe, ani și gânduri își vorbesc.
Ce își spun? – o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.
Lacul.. tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară – rar se-ntâmplă și în zori –
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.
Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.
Daniel Vișan-Dimitriu
(23 aug. 2017, Vol. “Călător prin gânduri”)

Kabir - Flautul Infinitului Cântă Neîncetat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Flautul infinitului cântă neîncetat,
iar sunetul lui e iubire:
Când iubirea renunță la toate limitele,
atinge adevărul.
Ce departe se răspândește parfumul! Nu are
capăt și nimic nu-i stă împotrivă.
Forma acestei cântări strălucește ca un
milion de sori: incomparabil sună țitera, țitera
pe care răsună notele adevărului.

Zaharia Stancu - În Mare, Rod de Stele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În mare, rod de stele, și peste câmp, copoi.
Din crengile amiezii mi-am făurit un flaut,
Dar cântecul stă simplu în noi și lângă noi,
Îngemănat iubirii pe care n-o mai caut.

Constantin Oprisan - Vesperala

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cântă singuraticul flaut,
Pe vânt alerga elegia.
Cu vântul, cu cântul te caut,
Maria, Maria, Maria!
Și frunza cânta în dumbravă,
Și-n freamăt pierea armonia.
Și inima-mi cântă, bolnavă,
Maria, Maria, Maria!
Și vântul, și cântul, și inima-mi frântă,
Și toamna, și frunza-și trăiau agonia.
Tăcere.. Un flaut mai cântă:
Maria, Maria, Maria!

Stefan Petică - Și Flautul Magic Vorbi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și flautul magic vorbi; tremurată
O notă stângace sălta peste clape
Ca vocile stinse în murmur de ape
Și-ncet simfonia căzu întristată.
Plutea o durere ca-n tainele sfinte
Pe sala cea veche și-n flăcări aprinse
Murea ziua albă pe stofele-ntinse
Iar flautul magic plângea înainte.
Mănunchiuri albastre de mici viorele
Lăsară parfumuri subtile și clare
În preajmă: o dulce și caldă-ntristare,
Și nota ușoară lovea în perdele.
Ea sta glorioasă ca-n razele sfinte
Și iată! În vraja de note ușoare
Iubeam pe frumoasa etern visătoare;
Iar flautul magic plângea înainte.

Marguerite Yourcenar - Cantilenă Pentru Un Flautist Orb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Flaut în noaptea solitară,
Prezență lichidă a unei lacrimi,
Toată tăcerea pământului
E în petalele florii tale.
Răspândește-ți polenul în umbră,
Suflet ce plânge fără de sunet,
Miere curgând dintr-o întunecată
Gură, mișcările tale lente ritmează
Cu pulsul serilor blânde de vară,
Așa că tu fă-ne a crede că cerul
Dansează fiindcă un orb a cântat.

Moulavi - Ascultă Trestia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ascultă trestia povestindu-și tristețea;
de despărțiri se plânge, spunând:
„De când din mlaștina cu stuf am fost tăiată,
bărbat și femeie
și-au descărcat sufletul prin sunetele mele.
O inimă-mi doresc, sfâșiată prin separare,
ca să-i destăinuiesc durerea nostalgiei,
căci orice ființă rămânând departe de originea sa
caută clipa când o va regăsi.
În orice anturaj m-am lamentat;
îndureraților și fericiților le-am fost însoțitoare;
fiecare mi-a fost prieten, după interes,
fără să-mi caute secretele-n adâncuri.
Or secretul meu nu-i separat de plângerea mea,
dar asta nu se înțelege prin ochi, nici prin ureche.
Trupul n-ascunde nimic sufletului, nici sufletul, trupului;
și totuși vederea sufletului nu-i dată nimănui.”
Plângerea trestiei e-un foc! , nu-i vânt;
să nu fi existat cine nu are focul acesta!
Focul iubirii e cel ce pătrunde flautul,
fervoarea iubirii, ceea ce răzbate în vin.
Flautul însoțește pe oricine s-a despărțit de ființa iubită;
accentele lui dezvăluie secretele noastre.
Să fii totodată, precum flautul, și antidot, și otravă,
îndrăgostitul și confidentul, cine-a mai văzut asta?
Flautul descrie itinerarul cumplit al iubirii
și-ale lui Madjnun aventuri le povestește.
Nu poți concepe acest sens decât aflându-te-n afara lui;
iar ce se spune prin limbă
ascultător n-are decât urechea.
Or dacă plângerea flautului ar fi fără rod,
ea n-ar umple de blândețe tot universul.
Sfârșească-se zilele în care eram îndurerați!
Ca însoțitoare de drum, zilele noastre-au avut
Tristeți arzătoare.
Or dacă zilele s-au dus, spune-le: Duceți-vă!
Eu nu mă tem de nimic!
Dar rămâi cu noi, tu, fără seamăn în puritate!

Rabindranath Tagore - Păsări Răzlețe VIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vreau să fac din viața mea / un lucru simplu și drept / – un ... →

Rabindranath Tagore - II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Inima mea este un flaut
pe care a cântat iubitul meu.
Dacă în vreo zi el va cădea în mâini străine,
să-l arunce departe!.
Flautul îi este drag iubitului meu.
Dacă vreodată un alt suflu vrea să scoată din el altfel de sunete, să presare pământul cu sfărâmăturile sale!.
(din ”Sufletul priveliștilor”)

Rainer Maria Rilke - Îmblânzitorul de Șerpi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când, legănându-se, el cântă-n piață
din flautul ce-atâta și adoarme,
se-ntâmplă să-l asculte unu-n față,
dintre barăci smulgându-l grele-i larme.
să intre-n cercu-acestui fluier care
tot vrea și vrea și vrea doar până când
reptilă-n coș înțepenește tare,
ca-n dezmierdări s-o-nmoaie-apoi, schimbând.
mereu ce-i groază cu ce blând dezleagă,
amețitor și-orbește, și-i de-ajuns
dar o privire-apoi: așa cu-o-ntreagă
străinătate te-a pătruns,.
murind în ea, hindusul. Pește ține
de parcă-un cer fierbinte ar cădea.
Tresare chipu-ți. Mirodenii fine
pe nordică memorie deja.
se pun, și uiți. Te lasă-orice putere,
fierb sori, cad febre și rănesc din plin;
perfide cozi tresaltă de plăcere
și strălucește-n șerpi venin.