fantome – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Fantome

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu pânzele-ntinse, să-și afle scăpare,
Vin nave grăbite de vânt și de frig;
Iar albe fantome se-nalță din mare
Și-aleargă de-a lungul înaltului dig.
Fluide și zvelte aleargă și urlă,
S-ație cu grijă intrarea în port,
Iar altele urcă spre farul din turlă,
Să ceară drept vamă ca plată un mort.
„Lumina s-o stingem, lumina, lumina..
Și-o dată sărmanul opaiț apus,
Funebră veni-va pe ape regina,
Regina cea neagră..” și iată-le sus.
Fluide și zvelte, din treaptă în treaptă,
Se urcă s-ajungă la steaua de foc;
Dar steaua pe nave lumina-și îndreaptă,
Și navele pasă acum spre noroc.
Aproape-s, și-acuma sirenele sună,
Și gata-i să cadă și ancora grea,
Și-atât întuneric, și-atâta furtună
Rămân biruite de-o singură stea.

Pars Atra - Post-Mortem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noaptea e mai deasă, întunericul crescând
În rest picături. Rezist peste pământ când
Fulgerul dă câte-o secundă de lumină
Tunetul anunță coșmarul ce-o să vină.
Frunze moarte înecate în noroaie și pare
Că vântul o să doboare plăcile funerare.
Cărări desfundate, erodate de șuvoaie
Oseminte deshumate… de către ploaie
Coroanele de flori răscolite de vânt,
Foșnesc lângă lumânări topite demult,
Flori de mucegai pe crucile de piatră
Miros de putrefacție și-o senzație ciudată
Ma cuprinde când aud urlete de câini turbați
De pretutindeni.
Și la lumina Lunii vad pe gât un genotaf,
Câte-un epitaf celebru
Ma aud fredonând în gând marșul funebru…
Umbra morții se simte, printre morminte
Țipete razbat dintre suflete de cripte
Sufletul mi se ridica precum un nor de abur
Larvele și viermii îmi devorează cadavrul..
Refren: [x2].
Cadavrul mi-a rămas îngropat în pământ
Nu știu cum se face, da’ ma ridic din mormânt
E ora 12 noaptea și plouă mărunt
Printre alte umbre ma vad levitând..
Nu știu cum de e posibil da’ ma-ntorc de la groapa
Levitând pe străzile inundate de apă
Aud șuierând vântul isteric
Siluete de fum se expun din întuneric
Miroase a ploaie, copacii își îndoaie crengile
Eu vad umbrele din ce în ce mai agitate și umblă toate,
Neputând să-și găsească liniștea nici măcar de dincolo de moarte.
Și constat că ele nu dorm, n-au somn în nicio noapte
Și ma sperie gândul că aș putea fii ca ele
Ca vor deveni aievea coșmarurile mele..
Se pare că asta o să devina rutina
Niciodată n-o s-am parte.. de odihnă.
Destinul mi-e potrivnic și nu-nțeleg cum
Pot să fac să-l opresc, să ma-ntorc din drum.
Refren: [x2].
Cadavrul mi-a rămas îngropat în pământ
Nu știu cum se face, da’ ma ridic din mormânt
E ora 12 noaptea și plouă mărunt
Printre alte umbre ma vad levitând..

Marin Sorescu - Niște Sunete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne, sufletul meu
Scoate niște sunete ciudate,
Ai zice niște trosnituri,
Ca noaptea
Mobila din odaie,
Când ți se pare că umblă cineva prin dulap
Sau în tamponul de sugativă
Poate că într-adevăr
Umblă cineva și în mine,
Doamne,
Deși deschizând ochii
Mă îmbărbătez mereu: Cine să fie?
Poate că luna,
Care a sărit pe fereastră
Să mă prade,
Face să-mi trosnească de fantome
Mobila veche și cu frumoase încrustații
A visului.

Michael Jackson - Ghosts

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Jos în sală este o fantomă
Pe pat este un vampir
Ceva se află în pereți
Acolo este sânge pe scări
Și ceva plutește prin cameră
Dar nu văd nimic
Însă știu că acesta e adevărul
Pentru că acum e în mine.
Nu înțeleg!
Hei!
Nu înțeleg!
Aaow.
În podea este o trapă
În spatele ușii se aude un scârțâit
Scaunul se mișcă
Dar nimeni nu e așezat pe el
În jur miroase a fantome
Dar nimeni nu e de găsit
Și o tuse și un căscat
Unde un suflet neliniștit pleacă.
Nu înțeleg!
Hei!
Nu înțeleg!
Hei.
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi agita familia?
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi agita iubita? Ea are nevoie de mine
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi agita copacul familiei?
Înjunghe-mă un cuțit în spate,
Trage cu o săgeată în mine
Spune-mi! Ești fantoma geloziei?!
Fantoma geloziei..
În podea este o trapă
În spatele ușii se aude un scârțâit
Scaunul se mișcă
Dar nimeni nu e așezat pe el
În jur miroase a fantome
Dar nimeni nu e de găsit
Și o tuse și un căscat
Unde un suflet neliniștit pleacă.
Nu înțeleg!
Yeah! Yeah!
Nu înțeleg!
Ești doar un ticălos dus
Aaow.
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi speria familia?
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi speria iubita? Ea are nevoie de mine
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi agita copacul familiei?
Și cine ți-a dat dreptul de a intra în mine ca să mă vezi?
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi agita familia?
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi răni iubita? Ea are nevoie de mine
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi agita copacul familiei?
Înjunghe-mă un cuțit în spate,
Trage cu o săgeată în mine
Spune-mi! Ești fantoma geloziei?!
O fantomă a geloziei.
Aaow.
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi agita familia?
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi agita iubita? Ea are nevoie de mine
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi agita copacul familiei?
Și cine ți-a dat dreptul de a intra în mine ca să mă vezi?
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi răni familia?
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi răni iubita? Ea are nevoie de mine
Și cine ți-a dat dreptul de a-mi agita copacul familiei?
Înjunghe-mă un cuțit în spate
Trage cu o săgeată în mine
Spune-mi! Ești fantoma geloziei?!
Fantoma geloziei..
Aaow
Ticǎlos dus
Dar nu există nicio îndoială în această privință, bucată din minte
Spune-mi! Ești fantoma geloziei?!

Cosmin 13 - Fantome

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fericirea e o iluzie atât timp cât crezi în ea
Corbii dansează noaptea, stau drepți în linii paralele
Sunt un călător condus de vânt pe drumu’ opus
Sunt un mister sublim compus de gând oricum și oricând
Sunt ceea ce tu nu vrei să concepi
Tu nu înțelegi că integrarea într-o turmă nu lasă urmă, deci
Sunt varză că n-am clasă și n-am ce să pun pe masă
Ca să pară că sunt un avantaj, ce mare farsă
Prefer să rămân autentic și perfect în mine
Decât să fiu corupt de mase și mai ales de nimeni
Nimic nu s-a schimbat dar nimicul se schimbă
Și am multe cuvinte pe limbă
Un secret? Pot fi demon și fără coarne
Atât cât m-am născut în ziua în care a murit Marcel Carné
Castel de nisip construit în ani
Ca apoi să vină un val de ură să-mi distrugă tot, parcă tsunami.
Și câteodată mă lupt cu fantome
Sunt zile negre înconjurate într-o temniță ce dispare în vorbe
Noaptea e un portal către o nouă dimensiune
Către o lume metafizică (x2).
Uite cum stă treaba, eu fac versuri degeaba
Că nu mă ascultă nici pereții
Graba strică vieții progresul
Ce crezi tu, conceptu’ e că e o formă de exprimare
Și ia mare amploare
Vad visele ca o dinamită sub pernă
Discern gânduri de plastic
În societatea asta modernă
O societate de consum
Care depinde de costum
Oricum banu’ pentru om e un numitor comun
Amintirile sunt fantome,
Fenomenal aș descompune actorii din ele
Parcă-s niște clone
Generate potențial din materia cenușie
Proiectate imaginar prin vortex, se știe
Există dimensiuni care nu prea există
Sau cel puțin nu au fost trecute pe listă
Când primul atom a dat viață universului
Și s-a văzut interpretând esența versului.
Refren (x2)

Juan Gregorio Regino - Păzitorii Pământului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Colindă ca forme umane
prin singurătatea nopții.
Strângători de-armăsari auriți,
ce fură spirite blânde.
Păzitori ai pământului,
ce strâng pe-ndelete tributul.
Ochi argintii ca o lună
veghind prin beznele nopții.
Reflexii de stea-logostea
strălucind tot văzduhul.
Umbre ascunse-ale lumii,
ce spionează pământul.
Părăsesc astă lume doar când
penumbre se-mbracă în doliu.
Sunt moșieri de-ntuneric.
Și stăpânii tăcerii ei sunt.
Los guardianes de la tierra.
En forma humana deambulan
en la soledad de la noche.
Jinetes de caballos dorados
que roban espíritus ingenuos.
Guardianes de la tierra
que recolectan tributos.
Ojos de la luna
que vigilan en la noche.
Reflejos de estrellas
que iluminan el cielo.
Sombras del mundo
que espían la tierra.
Salen del mundo cuando
las sombras se visten de luto.
Son los dueños de la noche.
Son los dueños del silencio.

Daniel Vişan-Dimitriu - Pădurea Moartă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Era o pădure în care, demult
ceva s-a-ntâmplat, căci pustiul din ea
– îmi spune legenda ce astăzi ascult –
pe nimeni nu lasă acolo să stea.
Sătenii se-nchină și fac un ocol,
cu ochii-n pământ și privind speriați
copacii pădurii cu sufletul gol,
ce par că sunt paznici pe veci blestemați.
Era o fătucă, născută aici,
frumoasă cum n-a mai fost alta de-atunci,
crescută în casă din lemn și chirpici
cu horn, cu șindrilă, și plină de prunci.
A vrut-o stăpânul, dar n-a reușit,
căci vechea pădure i-a dat adăpost,
iar el, un blestem peste ea a rostit
și mulți au murit căutând făr’ de rost.
Se spune c-adesea la margine-apar
o fată și-un tânăr ce-aleargă grăbit,
privesc înspre sat, se întorc și dispar
în umbrele nopții, spre-un loc tăinuit.
Apoi se ivesc de prin cețuri, duium,
oștenii în zale bătând vechiul drum,
armată de oase ce piere în fum
și toată pădurea-i plouată cu scrum.

Spirit - Fantome

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unii dau din gură, bla-bla
Mie nu-mi pasă, îmi văd de felia mea
Trag cu dinții toată ziua
Seara când mă pun în pat
Am atât de multe în cap
Că o să adorm instant.
Am vise o grămadă
Și cred că e normal pentru un puști plecat din stradă
Că mi-am dorit mereu, și-am tras de mine să fiu tare
De la frați care au murit, până la familie în spitale.
Dependenți de droguri, am fost o generație
Cred că am stat cu sutele de ore în stație
Unii au scăpat, alții nu
Știi despre ce vorbesc că ai simțit și tu.
Îi mulțumesc lu’ mama, că m-a crescut puternic
Chiar dacă uneori am fost nemernic
Pentru tot ce am făcut am învățat
Am plătit, m-am frustrat, n-am cedat.
Am avut tot felu’ de momente
Am participat la tot felu’ de incidente
Am avut un înger păzitor atent
O familie, și pentru mine-i suficient.
Am văzut cum Dumnezeu, îi ia sus pe cei buni
Și-am așteptat de multe ori să văd minuni
Eram eu prea mic să știu cum e în viață
Îmi vedeam de drumul meu și îi dădeam bătaie în față.
Unii mi-au pus piedică, alții m-au împins
Așa sunt unii și le vine dinadins
Timpul meu aici e limitat și culmea
Mă lupt destul cu mine să mă mai lupt și cu lumea.
Unii duc războaie pentru pace
Alții duc războaie în torace
La final tot ce rămâne sunt fantome
În diferite locuri, sub diferite forme

Spike - Intro

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Da’ pe matale ce gând te aduce pe la noi?
Că știți.. nu prea primim vizite..
Numai eu și locatari.
Uitați.. aici ținem fantomele..
Mai trec ele prin pereți din când în când da’ le prindem..
Că știți dumneavoastră vorba aia..
„Râdem, glumim dar nu părăsim incinta” hehe.
Aici ținem un băiat..
Vine singur pe la noi..
Caută inspirație cică..
Îi zice Spike!

Stefan Baciu - Vizita Inopinată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vizita inopinată.
Căzut cu parașuta în Piața Lahovary
mă caut, mă-ntreb și nu mă regăsesc
un vânt nebun îmi zboară ochelarii
tramvaiele la cotituri scrâșnesc.
Din coridoare ies la ceas de umbre
poeții morți de mult și îngropați
în pardesie de colori adânci și sumbre
fantome azi – ieri camarazi și frați.
Mă așez pe scaun la frizerie
un braț de os ascută-un brici
vad ortul popii-n fundul de cutie
și din clăbucul rece ies furnici.
La chioșc în colț îmi cumpăr „Universul”
și litere de aer mor pe-o filă de nimic
auzi un plop cum îmi scandează versul.
În stație-așteaptă pasagerii-un dric