Doamne, sufletul meu
Scoate niște sunete ciudate,
Ai zice niște trosnituri,
Ca noaptea
Mobila din odaie,
Când ți se pare că umblă cineva prin dulap
Sau în tamponul de sugativă
Poate că într-adevăr
Umblă cineva și în mine,
Doamne,
Deși deschizând ochii
Mă îmbărbătez mereu: Cine să fie?
Poate că luna,
Care a sărit pe fereastră
Să mă prade,
Face să-mi trosnească de fantome
Mobila veche și cu frumoase încrustații
A visului.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de neliniște și frică resimțit în timpul nopții, sugerând o introspecție profundă asupra unor temeri interioare. Sunetele ciudate și trosniturile devin metafore pentru prezențe fantomatice sau amintiri care bântuie subconștientul.