Unii dau din gură, bla-bla
Mie nu-mi pasă, îmi văd de felia mea
Trag cu dinții toată ziua
Seara când mă pun în pat
Am atât de multe în cap
Că o să adorm instant.
Am vise o grămadă
Și cred că e normal pentru un puști plecat din stradă
Că mi-am dorit mereu, și-am tras de mine să fiu tare
De la frați care au murit, până la familie în spitale.
Dependenți de droguri, am fost o generație
Cred că am stat cu sutele de ore în stație
Unii au scăpat, alții nu
Știi despre ce vorbesc că ai simțit și tu.
Îi mulțumesc lu’ mama, că m-a crescut puternic
Chiar dacă uneori am fost nemernic
Pentru tot ce am făcut am învățat
Am plătit, m-am frustrat, n-am cedat.
Am avut tot felu’ de momente
Am participat la tot felu’ de incidente
Am avut un înger păzitor atent
O familie, și pentru mine-i suficient.
Am văzut cum Dumnezeu, îi ia sus pe cei buni
Și-am așteptat de multe ori să văd minuni
Eram eu prea mic să știu cum e în viață
Îmi vedeam de drumul meu și îi dădeam bătaie în față.
Unii mi-au pus piedică, alții m-au împins
Așa sunt unii și le vine dinadins
Timpul meu aici e limitat și culmea
Mă lupt destul cu mine să mă mai lupt și cu lumea.
Unii duc războaie pentru pace
Alții duc războaie în torace
La final tot ce rămâne sunt fantome
În diferite locuri, sub diferite forme
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra greutăților vieții, a pierderilor și a luptei personale. Vorbește despre depășirea obstacolelor și despre importanța familiei, dar și despre acceptarea faptului că, în final, toți devenim amintiri.