Noaptea e mai deasă, întunericul crescând
În rest picături. Rezist peste pământ când
Fulgerul dă câte-o secundă de lumină
Tunetul anunță coșmarul ce-o să vină.
Frunze moarte înecate în noroaie și pare
Că vântul o să doboare plăcile funerare.
Cărări desfundate, erodate de șuvoaie
Oseminte deshumate… de către ploaie
Coroanele de flori răscolite de vânt,
Foșnesc lângă lumânări topite demult,
Flori de mucegai pe crucile de piatră
Miros de putrefacție și-o senzație ciudată
Ma cuprinde când aud urlete de câini turbați
De pretutindeni.
Și la lumina Lunii vad pe gât un genotaf,
Câte-un epitaf celebru
Ma aud fredonând în gând marșul funebru…
Umbra morții se simte, printre morminte
Țipete razbat dintre suflete de cripte
Sufletul mi se ridica precum un nor de abur
Larvele și viermii îmi devorează cadavrul..
Refren: [x2].
Cadavrul mi-a rămas îngropat în pământ
Nu știu cum se face, da’ ma ridic din mormânt
E ora 12 noaptea și plouă mărunt
Printre alte umbre ma vad levitând..
Nu știu cum de e posibil da’ ma-ntorc de la groapa
Levitând pe străzile inundate de apă
Aud șuierând vântul isteric
Siluete de fum se expun din întuneric
Miroase a ploaie, copacii își îndoaie crengile
Eu vad umbrele din ce în ce mai agitate și umblă toate,
Neputând să-și găsească liniștea nici măcar de dincolo de moarte.
Și constat că ele nu dorm, n-au somn în nicio noapte
Și ma sperie gândul că aș putea fii ca ele
Ca vor deveni aievea coșmarurile mele..
Se pare că asta o să devina rutina
Niciodată n-o s-am parte.. de odihnă.
Destinul mi-e potrivnic și nu-nțeleg cum
Pot să fac să-l opresc, să ma-ntorc din drum.
Refren: [x2].
Cadavrul mi-a rămas îngropat în pământ
Nu știu cum se face, da’ ma ridic din mormânt
E ora 12 noaptea și plouă mărunt
Printre alte umbre ma vad levitând..
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare post-mortem, în care naratorul este prins între viață și moarte, incapabil să găsească odihnă. El este bântuit de umbre și coșmaruri, incapabil să scape de destinul său potrivnic.