Vizita inopinată.
Căzut cu parașuta în Piața Lahovary
mă caut, mă-ntreb și nu mă regăsesc
un vânt nebun îmi zboară ochelarii
tramvaiele la cotituri scrâșnesc.
Din coridoare ies la ceas de umbre
poeții morți de mult și îngropați
în pardesie de colori adânci și sumbre
fantome azi – ieri camarazi și frați.
Mă așez pe scaun la frizerie
un braț de os ascută-un brici
vad ortul popii-n fundul de cutie
și din clăbucul rece ies furnici.
La chioșc în colț îmi cumpăr „Universul”
și litere de aer mor pe-o filă de nimic
auzi un plop cum îmi scandează versul.
În stație-așteaptă pasagerii-un dric
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de dezorientare și melancolie, în care naratorul se simte pierdut într-un peisaj urban straniu, populat de fantomele trecutului și simboluri ale morții. Este o meditație asupra efemerității vieții și a condiției umane.