Versuri corectate și adnotate
Deci gazela,Domnișoara,Se plimba prin junglă,Seara.Întâlnește un leu:„- Duduie,Ce pantofiȘi ce mai cuie,Sunt dezabuzat și trist,Mergem să te fac un twist? „Îi răspunse,Prompt,Gazela,Împingându-l cu umbrela,Și roșindu-se sub fard :„- Vrei să-l chem pe leopard?Dumneata te porți în junglă,Parcă-ai fi pe bulevard”.Gălăgie infernală..Ce morală.. Ce.MORALĂ!.
Măgarul a văzut pe o privighetoare.– Prieteno, i-a zis, mă rog să mă asculți:Eu tot am auzit o vorbă de la mulți,Că tu întru cântări ești meșteriță mare,Și iată, acum vreauDe iscusința ta să judec singur eu.Iar buna păsăruică, pornită spre cântare,Când liniștit, abiaÎn sine ciripea,Când tare şuiera,Când glasu-i tremura,Apoi, prin dulcea ei strigare,Întru a … Citește mai mult
Rămâi sănătos, vecine!A zis lupul către cuc.Aceste țări de rău plineLe părăsesc și mă duc.Nu mai pot trăi aice,De om, câine prigonit.În Arcadia, ferice!Este codru de trăit.Unde aurita vremeÎmpărățește deplin,Unde lupul nu se temeDe năpăstile ce-i vin.Acolo nu sunt războaie,Toți în pace viețuiesc:Omul este blând ca oaie,Iar câinii nici hămăiesc.– Cale bună, măi vecine!Dar te … Citește mai mult
Trântorii și albinele.E un adevăr, pe care îl cunoaște-ntreaga lume,Îl grăiește fiecare, nu fără mâhnire-adâncă;Iar albina, nu o dată a oftat amar, și-anumeCă: albinele strâng miere, pe când trântorii mănâncă!.Așadar, niște albine,Harnice și gospodine,Într-o țară fericită, cu grădini de miere pline,Au crezut cândva cuvântul unor trântori ticăloși,Care-au început, sub soare, să le-nșire la gogoși:.– SurioareZburătoare,Ce … Citește mai mult
Vara fiind secetă,Vânt şi insolaţie,A rămas furnicaFără alimentaţie.Şi-a pornit la greierSă se împrumute.Ştiu ce aşteptaţi:S-o gonească: „Du-te”!.Aş! Nici pomeneală,S-a dus la cămarăŞi-a împărţit cu dânsaMunca lui de-o vară.Fiindcă, dacă, poate,Nu-i destul de harnic,Nu uitaţi un lucru:Greierele-i darnic.Iar.MORALA artei.Nu e decât una:Să dispreţuiascăUraŞi ranchiuna.
Ei, vezi, mă rog, ce nătărău!Tot înapoi se dă.Așa un rac pe fiul săuOdată ocără.— O, bunul meu părinte!Răspunse racul fiu —Cum mergi tu înainte?Mă iartă că nu știu.Și dar, te rog, mă-nvață;Dă-mi pildă drept povață,Și-apoi, eu după tineVoi merge foarte bine.E grea pretenția fără exemple bune,Să fie cineva desăvârșit în lume.
Veveriţa cu crenguţaDe mulţi ani slujea la leu;Slujba cere stăruinţăŞi este lucru cam greuA fi deştept, cu simţire,Ş-a întâmpina adesCapricii care din fireAu acei mari mai ales.Nu ştiu dar, cu ce purtare,Cu ce chip prea nimeritVeveriţa cinste mareDe la leu au dobânditŞ-au luat făgăduinţăCă din dările ce vinÎi va da spre cunoştinţăUn car de alune … Citește mai mult
Nu știu de vor fi crezute cele spuse mai la valeȘi de s-a-ntâmplat aevea faptul între animale,Dar, – la oameni luând seama, – s-a văzut, și nu arar,Cum în lanțuri geme-adesea câte-un leu, prins de măgar..Așadar,Un măgar a prins odată pe un prea puternic leu,Vrând să-l facă sclav pe viață, – oricât îi va fi … Citește mai mult
În pădure,La un bal,O vulpe șatenă,Mondenă,Apăru gătităÎntr-o rochie de seară,Extraordinară,La gât cu o femeie, răsucită,Ca un fular, ca un șal..Asistența, derutată,Încremeni, intimidată.Doar un șacal o întrebă direct:„- Cum ai decăzut în asemenea hal,Cum ai fost în stare,Pentru un capriciu,De moda trecătoare,Să comiți un asasinat,Atât de abject?..Asta nu mai e modă,E viciu! „MORALA.Blândeței?A milei?A urii?Nu căutați … Citește mai mult
Sunt liberă, am dreptul,O cârtiță zicea,Pe sub pământ cu-ncetul,Să scurm cât mi-ar plăcea.Și cine poate oare de mine să se lege,Când eu mă cred în lege?Prefac în țărnă neagră pământul sănătosȘi-l fac moșinoios..Eu! i-a răspuns ariciul, eu am de la natură,Neîmpăcată urăAsupra tuturor ca tine vietăți,Ce zac în răutăți.Căci văd câmpie verde, de mâini de … Citește mai mult