Alecu Donici – Păingul și Bondarul

Talentele în lume ce nu aduc folos
Sunt foarte de prisos.
La negustor de pânză, păingul în dugheană,
Văzând cum muşteriii la cumpărat se-ndeamnă,
Au zis în gândul său:
„Eu cu talentul meu
Pot face o cercare
Mai mult izbânditoare
Decât un negustor
Ce cumpără şi vinde product străin cu spor.
De mâine dimineaţă deschid o magazie
De-o nouă pânzărie,
De care omul încă pe lume n-au ţesut”.
Aşa au zis păingul, aşa au şi făcut;
Şi-n colţ, la o fereastră, şi-au săvârşit lucrarea;
Dar peste aşteptare,
Cu mătura, băiatul a doua zi l-au tras
Afară din dugheană
Şi truda-i au rămas
Fără luare-n seamă.
Atunci mâhnit, păingul se-ntoarce la bondar
Şi-i zice: „Vezi cum omul jaluz dispreţuieşte
Orice talente mari?
Tu înţelegi mai bine: te rog dar hotărăşte,
Ce pânză-i mai subţire?”
– A ta, nu-i îndoială! bondarul au răspuns,
Dar nu e de ajuns
Această însuşire;
Căci pânza e menită să-mbrace, să-ncălzească,
Ca să se preţuiască!