George Coșbuc – Pașa Hassan

Pe vodă-l zărește călare trecândPrin șiruri, cu fulgeru-n mână.În lături s-azvârle mulțimea păgână.Căci vodă o-mparte, cărare făcând,Și-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,Oștirea română.Cu tropote roibii de spaimă pe malRup frâiele-n zbucium și saltă;Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltăȘi cade-n mocirlă, un val după val,Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,Se-nchină prin baltă.Hassan de sub poala pădurii acumLui … Citește mai mult

George Coșbuc – Patru Portărei

I.Din larguri de palată ies patru portărei:Au coifuri, au ceaprazuri, au suliță la ei.Nebun s-aruncă roibul, ca viforul pe luncă,Trei cai cu el alături p-același pas s-aruncă.Și zice portărelul, al cărui cal e corb:– „Ca pajură pe Surgă, zdrobit, am eu să-l sorb! ”.-„ Ți-l strâng, până ce-mi urlă că nu-i mai treb’e fete!.Vorbește cel … Citește mai mult

George Coșbuc – Carol Robert

Stăpânul țării feudaleRâdea de Basarab, pe caleVenind cu sutele de-arcașiTurnați în zale,Ce-i pentru-acești viteji ostașiO țară largă de trei pași?.– „Sărmanul vodă, cum îl cheamă,O fi-n pământ acum de teamă!Ce minte-o să-l învăț! Să-l facSă ție teamăCă eu sunt eu, și nu mă-mpacC-un biet ca el, cioban sărac!.Uitat-a că-i născut să fiePăstor de oi și … Citește mai mult

Zdob si Zdub – Lângă Codrii de Aramă

Lângă codrii de aramăÎn pădurea de argintLa vânat mistreț de seamăDragoș Vodă a pornit.Ridicat din somn de gloatăZimbrul a sărit în caleȘi gonit de haită toatăI-a scăpat domniei sale.Zimbrul străbate ceața greoiCornul îndeamnă goana-n toiLatră ogarii, arcașii țintescE vânătoare în codrul domnesc.Hăituit o zi și-o noapteZimbru-n râu s-a aruncatAruncându-se-n spateMolda-n valu-i s-a-necat.Dragoș Vodă moartea plângePentru … Citește mai mult

Phoenix – Pasărea Rock and Roll

Mare este Roc,zace-ntr-un abis abisian.Se-nvârtește-n locși se vede o dată într-un an.Gheare, plisc și ochi de harpie,vine-ntins la soroc.Seacă apele din albie,pas de pasăre-dans,zvon de muzică rock. Se repede glonț,la un adormit de rinocer.Mi-l înșfacă-n clonț,și se-nalță amândoi la cer.Gheare, plisc și ochi de harpie,vine-ntins la soroc.Seacă apele din albie,pas de pasăre-dans,zvon de muzică rock. … Citește mai mult

Phoenix – Baba Novak

Armia Mariei sale, Constantinopol,La furat și la monopol,Urcă-n țara din hotar,Mahomedanii vin la daruri.Mare turbanu’,Le sclipesc ochii ca banu’,lacomi și fără de habar.‘Sfânt război’, urlă profetul,Taie creștinul!Cruce-ți fă, află-ți destinul!Printre păduri de neumblat,Maica Domnului Precista,Doamne Iisuse,Din apus sub nori se iscăCeata lui Baba Novak.Zboară murgii, caii,Sunt ai morții cai,Despuind de spini, fraților creștini,Fug turcii pierzând … Citește mai mult

Trooper – Vlad Țepeș

Eroii din veac, răstigniți printre cruciSe strâng iar sub steag. Priviți-i, nu-s slugi!Sunt iar toți ca unul, cu zale pe piept,Ce sfânt le e drumul și cât e de drept.Lângă ei aerul bate fără de vântȘi aleargă-n rafale blestemul.Te ceartă, îți strigă niciun cuvânt,Dar simți ce-nseamnă infernul.Vino, păgâne, te-aștept la hotar,Hai vino o dată și … Citește mai mult

Phoenix – Uciderea Balaurului

Text: Şerban Foarţă / Andrei Ujică.Zice că o naibă de balaur,zice că, coclit într-un coclaur,s-a ivit, la Virit, cetatea Virit,s-a ivit năsâlnic un balaur.Numai un voievodar putea, biet norod,să te scape de totde ăl balaur.Fără el, în zale noi din floarede oţel, pe calu-i alb călare, se ivea,că-l lovea, cu sabia-l lovea,mi-l strivea, cel voievod … Citește mai mult

Homer – Odiseea / Cartea VII

În palatul lui Alcinou.Acolo deci așa plângea-ntristatulErou, iar fata se ducea grăbit.Iar când apoi ajunse la palatulVestitului ei tată, s-a oprit,Iar fetele-ncepură descărcatul.De car și de catâri au îngrijitFrumoșii frați ai ei, iar ea se duseÎn mândrul său iatac, unde-i făcuseUn dulce foc bătrâna servitoare,Acea de mult adusă de poporDe prin Epir, pe nave plutitoare,Ca … Citește mai mult

Eugen Jebeleanu – Hanibal

lui Giancarlo Vigorelli.Nimeni n-avea ceea ce el avea,superba lui trufieşi elefanţiişi labele lor sfărâmând vertebreleacestor Alpi albiţi de spaimă.Călca, de-abia să se audă, peste stâncişi s-auzea în lună, şi.nimeni nu mai văzuse trâmbiţelede piatră ondulândă ale acestor fiare.Şi n-au învins.