Lângă codrii de aramă
În pădurea de argint
La vânat mistreț de seamă
Dragoș Vodă a pornit.
Ridicat din somn de gloată
Zimbrul a sărit în cale
Și gonit de haită toată
I-a scăpat domniei sale.
Zimbrul străbate ceața greoi
Cornul îndeamnă goana-n toi
Latră ogarii, arcașii țintesc
E vânătoare în codrul domnesc.
Hăituit o zi și-o noapte
Zimbru-n râu s-a aruncat
Aruncându-se-n spate
Molda-n valu-i s-a-necat.
Dragoș Vodă moartea plânge
Pentru neam își spune slova
Unde curs-a Moldii sânge
Se va-nstăpâni Moldova.
Zimbrul străbate ceața greoi
Cornul îndeamnă goana-n toi
Latră ogarii, arcașii țintesc
E vânătoare în codrul domnesc.
Lângă codrii de aramă
În pădurea de argint
Un castel domnesc de seamă
A crescut pe locul sfânt.
Iar acum pe râul Molda
Unde Dragoș Vodă a vrut
Pe-a strămoșilor pământ
Țara noastră s-a născut.
Zimbrul străbate ceața greoi
Cornul îndeamnă goana-n toi
Latră ogarii, arcașii țintesc
E vânătoare în codrul domnesc.
Caii aleargă, suflă greoi
Dragoș îndeamnă goana-n toi
Mușcă ogarii, arcașii ochiesc
E vânătoare în codrul domnesc
Sensul versurilor
Piesa relatează legenda fondării Moldovei de către Dragoș Vodă, pornind de la o vânătoare de zimbr care se termină tragic. Moartea zimbrului într-un râu marchează locul unde se va întemeia Moldova, pecetluind destinul țării cu sânge și curaj.