Ia scoală, ia scoală chihaie!
S-mutrea pisti armanamea asprăndită.
S-adună tora ninga tini,
Tut suflitlu a nostu di armani.
Înmărmurit măritul rege acum era
De-al lumii chip, ce grozăvie!
Zeița i se arată și de-o potrivă glăsuia
Ca o fecioară goală și neprihănită:.
Iskender, acum te lupți cu soarta,
Iskender, tu Megas Alexandros,
Venit-ai cu foc de zeu peste muritori!.
Iskender, acum te lupți cu soarta,
Iskender, tu Megas Alexandros,
Venit-ai cu foc de zeu peste muritori!.
Iskender, acum ai lumea-ntreagă,
Iskender, tu Megas Alexandros,
Venit-ai cu foc de zeu peste muritori!.
Iskender, acum ai nemurirea,
Iskender, tu Megas Alexandros,
Venit-ai cu foc de zeu peste muritori!.
Spre răsărit, prin Babilon, spre răsărit..
Este un mit, este izbânda,
Un drum al vechilor așezi, uitați în vremuri de demult,
Cântând legenda-n bori de vânt eterne.
Iskender, acum ai lumea-ntreagă,
Iskender, tu Megas Alexandros,
Venit-ai cu foc de zeu peste muritori!.
Iskender, acum ai nemurirea,
Iskender, tu Megas Alexandros,
Venit-ai cu foc de zeu peste muritori!
Sensul versurilor
Piesa celebrează figura legendară a lui Iskender (Alexandru cel Mare), evidențiind lupta sa cu soarta, cuceririle sale și căutarea nemuririi. Este un omagiu adus spiritului său de cuceritor și impactului său asupra lumii.