Versuri corectate și adnotate
O dreaptă răzbunare a săvârșitOțelul spadei, fapta cuvenită.Săgețile și lancea ascuțităVărsat-au sângele nelegiuit.Necontenit luptând cu piedici grele,Ulise la nevastă-a revenit,În ciuda unui zeu care-a stârnitFurtuni potrivnice și vânturi rele.Regina credincioasă se odihneșteLa pieptul regelui. Dar unde-i oareBărbatul ce de-atâta timp pe mareDucând un trai de câine rătăcește?El vrăjmășia soartei o-nfruntaZicând că Nimeni numele-i era.
Îmi voi lăsa tronul în urmă și voi merge la luptăCa un semn de dragoste pentru poporul meu, nu mă voi retrageÎmpăratul întunericului, propriul meu corp va fi scutul meu.Pentru că soarele nu a apusÎn schimbul unei nopți îndepărtateLuna și cerul înstelatEu strălucescAtunci împăratul a zis: „Am nevoie de tine”Ia-mi sângele și trăieșteȘi sărută trandafirulAcesta … Citește mai mult
Prințe, nu mai sta departe, porțile se-nchidCavalerii nopții așteaptă semnul tău divin,Îngeri, lorzi ‘narmați cu lăncii, strigă într-un glas„Suntem tot ce-a mai rămas…”Printre vii și printre morți, Zeii trec în grabăLasă foc în urma lor, oastea capu-și pleacăSingur vântul calm veghează săbii și cuțite,Fețe îmbătrânite.. REFREN: Clanuri de eroi, azi suntem un neam,Săbiile unim sub … Citește mai mult
Bean: În pădurea Pinului, La cerdacu Lui Novacu, La masă de solzi de pește Beau voinicii boierește. Beau, glumesc, se veselesc Și la Dumnezeu gândesc. Beau, glumesc, se veselesc Și la Dumnezeu gândesc. Dar Gruiță, Novaciță, Nici nu bea, nici nu mânca, Nici voie bună n-avea, Ci sta gata de-a pleca. – Măi Gruiță, fiul … Citește mai mult
De la o bătălie am venitSpre o bătălie călărescIzbucnind în flăcări spre cerLanțurile sorțiiVor arde în continuareVă voi vedea din nou când voi muri.Mari și puternici doar noi suntem regiPurtati pe tornade de focÎndemânarea ne-a adus coroana și inelulAcoperite cu sânge și mândria noastră.Eroii mă așteaptăInamicii mei vin repedeNeștiind că aceasta e ultima lor călătoriePe … Citește mai mult
LEGENDAde COMPACT.Trăia un om ce-avea curajul să ataceOrice dușman care-ar fi vrut hotarul să-i încalceUn loc ascuns, de nepătruns, chiar urma lui se pierdeCăci muntele-l ascunde și ochiul nu-l vede.Viteazul stă departe dus cu gândurile toateCând luna sus pe negrul cer i-arată-n miez de noapteAude apoi cum frații săi îl strigă și îl cheamăCăci vor … Citește mai mult
Într-un veac ce e foarte departe,Când păgânii nu aveau hotare,S-a născut un cavaler, sub soare,Un cavaler c-o mare supărare.Supărare pe păgânii care,Jefuind și ucigând în cale,Cucereau cetăți, pământ, popoare,Ce creștinii le puneau în cale.Cavaler, fără de teamă,La ospăț cu sânge-n cană.Cavaler, cu crucea-n mână,Cavaler cu-o țeapă lungă!Țeapă pentru cei care,În urlete, flăcări și fum,Batjocoreau creștinătatea,Arzând…
La Menelau.Atunci Tididul și-Odiseu, noi, dară,Din cal ni te-auzeam strigând pe-afară,Și-am vrut să și ieșim, noi doi, la tine,Ori glas să dăm. Ne-opri însă-Odiseu:Și-așa tăceam, și toți tăceau, vezi bine.Deci vru să strige singur Anticleu,Dar el l-a prins de bot și-l strânse bineCu mâini voinice și l-a strâns mereu,Cât timp ni te-au ținut pe-acolo zeii.Și-așa … Citește mai mult
Pe vodă-l zărește călare trecândPrin șiruri, cu fulgeru-n mână.În lături s-azvârle mulțimea păgână.Căci vodă o-mparte, cărare făcând,Și-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,Oștirea română.Cu tropote roibii de spaimă pe malRup frâiele-n zbucium și saltă;Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltăȘi cade-n mocirlă, un val după val,Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,Se-nchină prin baltă.Hassan de sub poala pădurii acumLui … Citește mai mult
I.Din larguri de palată ies patru portărei:Au coifuri, au ceaprazuri, au suliță la ei.Nebun s-aruncă roibul, ca viforul pe luncă,Trei cai cu el alături p-același pas s-aruncă.Și zice portărelul, al cărui cal e corb:– „Ca pajură pe Surgă, zdrobit, am eu să-l sorb! ”.-„ Ți-l strâng, până ce-mi urlă că nu-i mai treb’e fete!.Vorbește cel … Citește mai mult