Îmi voi lăsa tronul în urmă și voi merge la luptă
Ca un semn de dragoste pentru poporul meu, nu mă voi retrage
Împăratul întunericului, propriul meu corp va fi scutul meu.
Pentru că soarele nu a apus
În schimbul unei nopți îndepărtate
Luna și cerul înstelat
Eu strălucesc
Atunci împăratul a zis: „Am nevoie de tine”
Ia-mi sângele și trăiește
Și sărută trandafirul
Acesta este începutul nopții de trezire.
Pțiunea vieții eterne îmi arde gâtul ca nisipul
Venind bestii negre pe mine.
Regatul meu prăbușindu-se în fața ochilor mei
Există doar un lucru pe care trebuie să-l fac acum
Ca linia genealogică regală să nu dispară.
Avertizez
Nimeni nu mă poate afecta
Căzând
Nu există nicio ezitare în atacul meu
Tăind
Las sângele care curge către inima mea
Fii un trandafir roșu care nu-și pierde mândria niciodată.
Această putere rece mă copleșește
Ca un cal cu aripi pe spate.
Aceia care ne blochează calea
Strigă la propriile lor umbre că ei nu mai sunt inamicul
Confruntându-se cu sabia mea, aceștia își dau cuvântul.
Îmi voi lăsa tronul în urmă și voi merge la luptă
Ca un semn de dragoste pentru poporul meu, nu mă voi retrage
Împăratul întunericului, propriul meu corp va fi scutul meu.
Împăratul întunericului
Numele va zgudui lumea din temelii
Cât ai clipi
Sensul versurilor
Un conducător își părăsește tronul pentru a lupta pentru poporul său, sacrificându-se pentru a-și proteja regatul. El devine un simbol al curajului și al determinării, asigurând continuitatea liniei sale genealogice.