Versuri corectate și adnotate
La zidirea soarelui se știe,Cerul a muncit o veșnicie,Noi, muncim întocmai, ne-am ales cu,Ne-am ales cu domnul Eminescu,Domnul cel de pasăre măiastră,Domnul cel de nemurire a noastrăEminescu. Refren:Suntem în cuvânt și-n toateFloare de latinitateSub un cer cu stele sudice.De avem sau nu dreptate,De avem sau nu dreptate,Eminescu să ne judece. Mi-l furară, Doamne, adineauriPe înaltul … Citește mai mult
Ninge pe Moldova, ningeCu luceferi și cu mieiIașiu-și trage până-n barbăPlapuma din flori de tei Refren: Ninge dezmățat și tandruPe aleea cu castaniȘi ninsoarea-i o colindăSănătate, la mulți ani! Ninge cald peste BahluiȘi Mitropolia-i albăFetele poartă la gâtVersuri de iubire-n salbă Refren: Ninge peste SărărieCu amintiri și nostalgiiNinge parcă EminescuNe șoptește poezii Refren: Ninge peste … Citește mai mult
Atâta să nu uitați:că el a fost un om viu,viu,pipăibil cu mâna.Atâta să nu uitațică el a băut cu gura lui, –că avea pieleîmbrăcată în stofă.Atât să nu uitați, –că ar fi putut să steala masă cu noi,la masa cinei celei de taină.Atât să uitați! Numai atât, –că El a trăit,înaintea noastră..Numai atât,în genunchi vă … Citește mai mult
Peșteră absorbitoare,Cerc absorbitor de punct,Corn de melc care nu doare,Suntul resorbit în sunt.Tu, lumină alergândăReîntorcându-te acasăBruscă devenind flămândăRechemându-și iar mireasă.Ah, suavă recădereA cuvântului în sine.Cercuri, cercuri de tăcereAbsorbind în ea divineSensuri, sensuri, înțelesuri,Îngustându-se în unghi,Smulgere spre înapoi,Frig al ninsorii rechemat în nori,Urlet și rechemare,Tu!
Vi-l prezint pe cavalerul mesei rotundeCe face tumbe cu sticla de vodcă și sticla de romVi-l prezint pe cavalerul ce nu bea niciodatăDecât apă plată, cel mult minerală.„Băi mânca-ți-aș.. ce-i asta frate?Băi să moară, să facă, să dreagăBăi! băi să-ți spun o poveste mă mânca.. (ți-aș)A venit unu la mine și mi-a zis „a, păi … Citește mai mult
Citesc… De sub pleoapă nu o datăÎmi scapără în jos, pe-obrazul meu,O lacrimă… şi te citesc mereuŞi parcă te-aş citi întâia dată!Ce orizonturi nouă-mi lumineziCu raza genială-a minţii tale!O lume ideală tu-mi creeziŞi peste toate-arunci un giulgi de jaleCe fâlfâie întunecat în aer…Şi strunele pe care ning petaleSuspină-amar, ca-n vis, abia atinseDe degetele-ţi palide şi … Citește mai mult
Deși nu este un munte de om,el își pune muntele în tot ce face.El își astupă ușa casei cu un cântec,ca să nu intre frigul.Poate că de aceea, căutându-l de mai multe ori,nu mi-a răspuns nimeni.De pe pământ – nimeni.Din subpământ – nimeni!Îmi spuneți voi unde este?Fără-ndoială, singurul loc în care poate fi găsit Eminescueste … Citește mai mult
Ciudată noapte simt că o să fieși-o să trăznească în dicționar,la noapte, în Moldova mijlocie,se naște Eminescul nostru iar. A fost sortit să vină-n cea mai dulceși-n cea mai sfâșiată dintre țări,pleca-vor toți ai zilei să se culceși-l vor primi strămoșii lui călări. Așa firesc se-ntâmplă nefirescul,pământul nostru suferă adânc,la Ipotești se naște Eminescuși-n toată … Citește mai mult
Noi răsuflăm adesea și nici nu luăm în seamăCă fiece răsuflare îți e dator c-o vamă,Și-ți e dator cu visul, urcușul unei trepteSfărâmătoare-a crudei orânduieli nedrepte.Noi viețuim sub cerul ca niciodată-albastru,Datori cu o legendă legată de un astru.Alt foșnet are codrul de-argint și de aramă.În fiecare toamnă, suntem datori c-o vamă.De-nmădiem vorbirea, prin tine azi … Citește mai mult
Să rămâi românNu e chiar în vanCi înseamnă-a fiEminescian.De-a poetul ce țara-și conțineUn popor nu se poate juca,Decât dacă se joacă de-a sineȘi se joacă de-a inima sa.Când există un geniu-ntre genii,Când e viu un poet absolut,Nu au voie toți oligofrenii,Să îl spurce, că-i om din trecut.Ascultați-mă bine cu toții,Despre noi este vorba acum,Când ni-l … Citește mai mult