Versuri corectate și adnotate
Deși nu este un munte de om,el își pune muntele în tot ce face.El își astupă ușa casei cu un cântec,ca să nu intre frigul.Poate că de aceea, căutându-l de mai multe ori,nu mi-a răspuns nimeni.De pe pământ – nimeni.Din subpământ – nimeni!Îmi spuneți voi unde este?Fără-ndoială, singurul loc în care poate fi găsit Eminescueste … Citește mai mult
Ciudată noapte simt că o să fieși-o să trăznească în dicționar,la noapte, în Moldova mijlocie,se naște Eminescul nostru iar. A fost sortit să vină-n cea mai dulceși-n cea mai sfâșiată dintre țări,pleca-vor toți ai zilei să se culceși-l vor primi strămoșii lui călări. Așa firesc se-ntâmplă nefirescul,pământul nostru suferă adânc,la Ipotești se naște Eminescuși-n toată … Citește mai mult
Noi răsuflăm adesea și nici nu luăm în seamăCă fiece răsuflare îți e dator c-o vamă,Și-ți e dator cu visul, urcușul unei trepteSfărâmătoare-a crudei orânduieli nedrepte.Noi viețuim sub cerul ca niciodată-albastru,Datori cu o legendă legată de un astru.Alt foșnet are codrul de-argint și de aramă.În fiecare toamnă, suntem datori c-o vamă.De-nmădiem vorbirea, prin tine azi … Citește mai mult
Să rămâi românNu e chiar în vanCi înseamnă-a fiEminescian.De-a poetul ce țara-și conțineUn popor nu se poate juca,Decât dacă se joacă de-a sineȘi se joacă de-a inima sa.Când există un geniu-ntre genii,Când e viu un poet absolut,Nu au voie toți oligofrenii,Să îl spurce, că-i om din trecut.Ascultați-mă bine cu toții,Despre noi este vorba acum,Când ni-l … Citește mai mult
Am poposit în tigrul acesta cu veșmântDe steme bourene-n cusături,Pe unde ridicat-au coase și securi,Țărani flămânzi de pită și pământ.Am poposit în târgul acesta de povești,Din care Eminescu a plecat,De visuri și revolte-mpovărat,Să taie vad poeziei românești.Și ospătând la masa voastră moldovană,Văzui că una-i fu istoriaLui Ștefan ca și a lui Horia,Gustând virtutea din aceeași … Citește mai mult
Aud pe-aici, pe lângă mine pașiVin voci străvechi să cânte și să mustre,Un paradis e îngropat la IașiSub străjuirea umbrelor ilustre.Vin voievozi cu degete subțiriUn stins condei își plânge arabescul,Ceva ce va-ntâmpla la Convorbiri,Apare un poem de Eminescu.Alecsandri va regăsi discretDurerea și misterul din talangăȘi lângă umbra marelui poetVa crește metafizica lui Creangă.Ceva inexplicabil e … Citește mai mult
Din burgul cavalerilor de ieriCu argintate coifuri și penaj stufos,Cu spume și mătăsuri de muieriȘi rânduiala-n Sfat tocmai pe dos,N-a mai rămas decât un colț stingher,De piatră sură și de metereze,Cu case țuguiate-n vis spre cerCa cerul să le binecuvânteze.Azi când sorbim mireasma scorburilor din păduriȘi degustăm arome proaspete de varPrivești covorul nou al magistralelor … Citește mai mult
Iese amurg dintr-o bătaie de clopot,caii culeg iarba din ultimul tropot,păsări adorm dacă amurgul le-atinge,sus la izvor, sus la obârșie, ninge.Case cuprind sufletul zilnicei frângeri,oamenii sunt umbre tăcute de îngeri,nimeni aici legea cerească n-o calcă,sufletu-n plop, trupul se-apleacă în salcă.S-a auzit de peste uliți o veste,un nou născut viu într-o iesle mai este,lemne de foc, … Citește mai mult
Tot mai străin și tot mai fără nimeniȘi sângele-mi îngheață pe cuțitRidic către oglindă mâna stângăȘi, vai, găsesc un braț îmbătrânit.Și sparg oglinda și-mi însânger brațulȘi cioburile peste față-mi vinȘi mă trezesc din nou fără de nimeniȘi sângele în trup mi-l simt străin.Cu Eminescu, la căderea morții,Murmur un vers al lui, numai un vers„Și timpul … Citește mai mult
Din patru direcţii şi chiar din mai multe,Un foşnet şi-un zgomot de paşi:Trăsura cu domnul Mihai EminescuSe-aude venind către Iaşi.Dar, Doamne al nostru, ce vii de departe,Ce palid la faţă mai eşti!Şi ce mai e, Doamne, prin cer şi prin stele?Şi ce e pe la Bucureşti?.Sau vii dinspre casa natală, poete?Sau vii dinspre morţi către … Citește mai mult