Versuri corectate și adnotate
De Francis Jammes.Când moartă-mi va fi inima de marea mea iubire,Pe verzile coline, pe drumuri înflorite,Va rătăci ușoară suflarea mea în Fire,Va străluci pe garduri în rouă înălbite.Va flutura în noapte, în bruma cenușie,În bruma îndulcită de farmecul de lună,În frăgezia rozei ce-n vânt corola-adie..Pe zidul vechi ce plânge ea va domni stăpână.Se va opri … Citește mai mult
Un argument.Întors în afară stă E-ul emfaticPrivind printre gene cuprinsul apaticDe albe cuvinte spre munte, spre hău,Uitat în afara întorsului Său -.IAuzi cum bat la porțile închise acele mâinicuprinse-n rugăciuni și îngerii de pază-ngenunchiațistau orbi și muți pe pragul încă cald de atâtea treceriși nu se miră, nici nu se întreabă de ce din mâininu … Citește mai mult
(dedicată doamnei Hertha Koenig).Spune-mi, cine sunt ei, rătăcitorii, aceștia puținmai efemeri decât noi, aceștia care de timpuriu dau năvală,grăbiți pentru cine, – de dragul cui, repeziți de o voință mereunepotolită? Îi înșfacă, îi aruncă,îi stoarce, îi încovoaie și iarăși îi prinde; ca și cum aerular fi unsuros, mai neted, ei lunecă-n jospe covorul ros și … Citește mai mult
Îmi rătăcesc prin sângeparabolele nunțiiun du-te-vino cripticde crime fără chipși mi se-ntorc mauriisub tencuiala frunțiicât ține anarhiafurtunii de nisip. Vedenii saprofitese poartă peste apemă simt bogat în fluturimă știu bogat în timpde orice zeu mi-e milădar pot lăsa să-mi scapemăcar o dată liftulspre cina din Olimp. Sub stricte circumstanțerespir în rezervațiio libertate amplăcu sânge policromadmir … Citește mai mult
Cine, dacă-aş striga, m-ar auzidintre ale îngerilor cete? Chiar dacă vreunulm-ar alipi deodată de inimă: aş pieride străşnicia mai puternicei lui firi. Căci frumosul nu-idecât pragul înspăimântătorului şi-l îndurăm anevoieşi peste măsură, aşa cum e, ne înminunează fiindcă, nepăsător,nu ne-nvredniceşte să ne dea pierzării. Orişicare înger e înspăimântător.Deci mă-nfrânez şi-mi înec într-un suspin întunecatademenitoarea chemare. … Citește mai mult
Am uitat demult cum arăți,Dar poate ochii îți erau albaștrii,Părul aprins ca pădurile toamna,Mâinile mici și viorii.Am uitat demult cum vorbești,Dar parcă aveai glasul scăzut;Mai aud, ca prin vis, o vioarăÎngânând în trecut.Am uitat cu totul de tine,Doar un nume rotund mi-amintesc.Doar obrazul, prea tânăr, pufosCa o piersică-n pârg mi-amintesc.Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi … Citește mai mult
Să nu mai fie nici o implorare; nu implorare, ci glas matursă fie natura strigătului tău; în adevăr, tu ai striga preacuratca o pasăre, când suitorul anotimp o înalţă, aproape uitândcă este o vietate mâhnită şi nu numai o inimă singuratică -,pe care-o aruncă-n seninul azurului,în inima cerului. Ca şi pasăreaşi tu ai implora, aşa … Citește mai mult
Am uitat demult cum arăți,Dar poate ochii-ți erau albaștri,Parul aprins ca pădurile toamna,Mâinile mici și viorii.Am uitat demult cum vorbești,Dar poate aveai glasul scăzut.Mai aud ca prin somn o vioarăÎngânând în trecut.Ploaia plânge în fereastră,Luna râde dincolo de nori.E bine omule c-ai venit în viațăSă trăiești un timp printre muritori.Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi … Citește mai mult
Smochinule, e-atâta vreme de când preţuiesccum floarea, aproape în întregime, o depăşeşti,şi-n miezul rodului, hotărât timpuriu, la sorocu-i, să lege,fără slavă-ţi îndesi taina neprihănită.Întocmai conductei havuzului, încovoiatele-ţi ramurisucul îl poartă în jos şi spre ‘nalt: iar el, pe jumătate-adormit,se avântă din somn în desfătarea celei mai dulci din îndeplinirile sale.Precum Zeul în lebădă.. Noi însă … Citește mai mult
Luna subțire varsă un fraged licăr sacru,O-ntreagă fustă dintr-un țesut de-arginturi fin,Pe fundament de marmuri unde apare linUmbra purtând o trenă de perle-n voal de nacru.Pe mătăsoase lebede ce-ating de-un stuf opacCarena lor de pană aproape luminoasă,Ea desfrunzește-o roză de nea funinginoasăAle cărei petale scriu cercuri largi pe lac.E vie?.. Ce deșerturi de stinsă voluptateÎn … Citește mai mult