S-a sfărâmat.
Păpușa era o păpușă caraghioasă.
Când trăgeai sfoara stângă,
Și piciorul stâng,
Când trăgeai sfoara dreaptă.
Acum nu mai mișcă nimic
Și nimeni nu poate face nimic.
Nimeni nimic.
Gata.
Ea are ochiul bleg și plângăreț,
Gura strâmbă,
Și din cot și din cap și din gât:
Tărâțe, tărâțe, tărâțe.
N-avea numai tărâțe în ea.
Sângele s-a scurs și nu s-a văzut
Dar viața a rămas sugrumată.
Și vârâtă aici printre paie,
Printre zdrențe,
Printre lemne,
Sub pupila bleagă de cârpă
Nu este pentru nimeni un păcat.
Păpușa era o păpușă caraghioasă
Și julită la nas.
Sensul versurilor
Piesa descrie destrămarea și moartea unei păpuși, simbolizând pierderea inocenței și fragilitatea vieții. Versurile exprimă un sentiment de tristețe profundă și de neputință în fața inevitabilului.