ecouri – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Ecoul Zărilor Curbe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ne pierdem în ecouri de strigăte mute,
Priviri ce luceau și sunt astăzi pierdute,
În zori ce-au adus între noi întuneric
Și goluri în visul odată feeric.
Și nu e niciunul în stare să spună
Că dragostea noastră de azi e nebună
Și zguduie noaptea, și urlă în zi
Că încă trăiește în suflete vii.
Și vrea să distrugem cortina ce-apasă
Pe-o scenă de gheață c-o mare crevasă
Ce crește, și crește, în hăuri trăgând
Actori ce se-ncurcă în replici de gând.
Nu știe, sărmana, în zbaterea sa,
Că totu-i decis și e moartă deja,
C-a fost alungată în linii de zări
Curbate pe-alocuri în vagi întrebări.
Nu-i doliu, nu-s lacrimi, nu-s urme pe cer
De îngeri ce cântă-ntr-un cor auster,
Nu-i nimeni să facă orgoliului vină
Când pleacă, nebuna, în zări de lumină.

Monokrom - Ecouri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ecou
Doar glasul mării a rămas
În scoica goală
Ce am cules-o într-o seară,
Noi,
Îndrăgostiți de doi,
Cuprinși din nou de toamnă
Murdari pe fețe cu noroi. (aaaah).
16 ani lumină nu ar fi de ajuns
Într-o secundă, cometă, ei s-au scurs.
Trăiește clipa, trage-o în piept,
Te mai aștept doar un moment
Să te întorci să mă săruți cum o făceai într-o joi
Dau, singuri pe hol amândoi.
Departe, de tine, de mine, de noi, de tot ce n-am spus,
De clipe în care, un sărut era, era de ajuns
Milioane de oameni stau între noi
Nu-i asculta, nu da înapoi,
Departe, de tine, de mine, de noi, de tot ce n-am spus.
Noaptea se adună nor cu nor,
Știu, totul este trecător
Dar când mă ții de mână, mă simt nemuritor.
Noaptea se adună nor cu nor,
Știu, totul este trecător
Dar când mă ții de mână, mă simt nemuritor.
Departe, de tine, de mine, de noi, de tot ce n-am spus,
De clipe în care, un sărut era, era de ajuns
Milioane de oameni stau între noi
Nu-i asculta, nu da înapoi,
Departe, de tine, de mine, de noi, de tot ce n-am spus.

Jorge Luis Borges - Ecourile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu trupul ultragiat de recea spadă-a
Lui Hamlet moare-un rege-n
Danemarca,
În nalt palat de piatră, ce domină
De crunți pirați cutreierata mare.
Uitarea și-amintirea țes povestea
Defunctului monarh și-a umbrei sale
Grammaticus a adunat cenușa
În gesta sa. Și iată, după veacuri,
Cum moare iarăși riga-n Danemarca
Și moare totodată, ca prin farmec,
Pe scenă, la periferia Londrei.
Avut-a visu-acesta William Shakespeare
Eternă ca ritualu-mbrățișării
Și roșul trandafir al aurorei
Și ale lunii fețe schimbătoare
E moartea rigăi. Vis trăit de Shakespeare,
Pe care-l vor trăi întruna alții,
Și e de-atunci un obicei al vremii
Și-un rit pe care-l săvârșesc în ceasul
Predestinat figurilor de ceară.

Daniel Vişan-Dimitriu - Ecouri de Rugină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De-oi cânta-ntr-o sărbătoare
prin poiana c-un izvor
care-şi susură izbânda
strălucind triumfător
înspre muguri noi pe ramuri
de prin teii reci şi goi,
cu o viaţă ce se zbate
ca şi gândurile-n noi,
îmi va fi un cânt sălbatic,
urlet aruncat spre cer
printre pânze de păianjeni
cu-amintiri ce nu mai pier.
Se va pierde-n roi de stele
ahtiate de adopţii
ale pulsurilor care
mai atârnă-n crucea nopţii
ridicând o rugă mută
spre ecouri de rugină
din pocalele golite
ale celor ce se-nchină
dalelor demult apuse,
dar călcate, uneori,
de fantome visătoare
care simt, în mai, fiori.

Daniel Vişan-Dimitriu - Ecouri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă-ndrept către munți cu viteză,
Pe drumul ce codri desparte,
Ascult muzica mea portugheză,
Iar gândul îmi zboară departe.
Trecând peste plaiuri golașe,
Plutind peste ape de munte,
Răzbind prin păduri și făgașe,
Și gata orice să înfrunte.
Ajung, pe-nserat, la colibă,
M-așteaptă ascunsă, tăcută,
Iar umbre ce pe-alții-i inhibă,
Apar dintr-o lume pierdută.
Și poartă un vers, o silabă,
Ce par că dansează tangouri.
Aștern pe hârtie, în grabă,
A umbrelor simple ecouri.

Giuseppe Ungaretti - Amintirile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Amintirile, un inutil infinit
Singure, însă, şi limpezi pe marea neatinsă
În mijlocul mugetelor nesfârşite..
Marea,
Glas al unei măreţii libere,
Dar nevinovăţie potrivnică amintirilor,
Grăbită să şteargă dulcile urme
Ale unui gând credincios..
Marea, dezmierdările-i indiferente,
Atât de sălbatice şi atât de mult aşteptate,
Şi-n agonia lor,
Mereu prezentă, mereu înnoită,
În treazul gând agonia..
Amintirile,
Zadarnică revărsare
De nisip mişcător,
Ce nisipul n-apasă
Ecouri scurte necontenite,
Mute ecouri ale rămasului bun
De la clipele ce fericite păreau..

Panait Cerna - Ecouri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când, după zile lungi de jale
Ce-au mângâiat un trist amor,
Vă întâlniţi pe-aceeaşi cale,
Înlănţuiţi de-acelaşi dor.
Grădinile în mii de feţe
În cinstea voastră înfloresc,
În crâng v-adastă cântăreţe,
Ce numai pentru voi doinesc.
De deznădejdi de mai-nainte,
Acuma să zâmbiţi vă vine
Ş-un gând vă luminează-n minte,
Că viaţa-i cel mai mare bine.
Pe toate pune stăpânire
A voastră inimă măiastră.
Nu, nu! Atâta fericire
Nu poate fi numai a voastră!
Se pare că, nerăbdătoare,
Vieţile din viitor
Aud a voastră sărutare
Din noaptea nefiinţei lor.
Şi, dacă nebunii divine
Vă smulg în ceruri, tremurând,
E că un neam întreg ce vine
Se bucură cu voi în rând.
Şi, dacă-n ora fermecată
Asemeni zilelor păreţi,
E că trăiţi, ca-n vis, deodată
Atâtea mii şi mii de vieţi.

Florin Chilian - Sens Interzis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Deschid ochii cu teamă
Și privesc în jur
Toate-aud, mă cheamă
Dar parcă n-au contur
Mâna-ntind în față
S-ating gândul tău
Nu-ntâlnesc nimic
A fost doar un… a fost doar un ecou…
Cât aș vrea să lupt
Cât aș vrea să strig
Gândul tău mă cheamă
Și mi se face frig
Îmi repet întruna
E-un ecou, nu vin
Întorc ochii să fug
Întorc ochii să strig
Întorc ochii… dar ochii revin…
Poate că de-aceea vezi poteci prin parcuri
Știi că-n lume sunt mult prea multe garduri
Pe care stă scris mult prea clar și concis
Strict interzis.
Poate că de-aceea te iubesc pe tine
Știu la multă lume asta nu convine
Și nu prea văd bine…
Ce-aveți, ba, cu mine?!…
Alergăm mereu
Pe drumuri nevăzute
Alergăm mereu
Spre ținte neștiute
Căutând mereu
Lumina din vis ce ne-ascunde…
Amintirea unei clipe… ce știm că va veni într-o zi.

Nina Cassian - Ecouri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

… Că s-a spânzurat
Nina, blonda Nină,
noaptea, de-o prăjină.
… Că de-atâta „nu”,
numele-i trecu
într-un dublu „da”,
pronunțat „dada”.
Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020

Aleksandr Blok - Amurgurile Mă-Ngrozesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Amurgurile mă-ngrozesc
Când vântul rece-ntruna bate,
Când pași inexistenți trezesc
Pe drum ecouri disperate.
Precum un râu abia trecut
E-al zăriștei hotar de gheață,
Semn sigur că ne-a încăput
Un cerc închis pentru o viață.
iulie 1902
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”