doina – Versuri.pro

Nichita Stănescu - Doina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cam mă mir
de Cantemir
de Năstasă
nici nu-mi pasă
de Nichita
nici atâta
iar de codrul verde
inima-mi în piept e
iară de Carpați
că de niște frați

Cam mă mir
de Cantemir
de Năstasă
nici nu-mi pasă
de Nichita
nici atâta
de Dora urâtă
cârna verzulia
scumpă și iubită
da

Daniel Vişan-Dimitriu - Doină în Pustiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E toamnă, e ceață, iar frunzele mint
că-s picuri de aur din nori de argint;
E rece sub cerul închis, mohorât,
cu Timpul zbătându-se-n el, zăvorât;
Rafale de vânt, nevăzuți bidivii,
scurtează durerea din lungi agonii;
Pe-o ramură udă, -n tărâmul neviu,
o frunză vibrează a doină-n pustiu.

Tita Barbulescu - La Malul cu Florile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Drag mi-i mie să stau vara
În munții de la Nucșoara,
Să urc plaiul gâfâind,
Văi, poiene să colind,
Să mă uit cântând la ape,
Oi din munte să se-adape.
Și să pasc mioarele
La Malul cu Florile,
Munte veri am tot vărat
Sus în muntele cel înalt,
Cu luna, cu soarele
Și cu căprioarele.
Sus în vârful muntelui,
Sub cetina bradului
Și stăm jos lângă tufan,
Cântăm doine din caval.
Foaie verde de trifoi,
Drag îmi e cioban la oi,
Să pasc oile-n zăvoi,
Să pasc oile-n zăvoi,
Trei zile și-o săptămână
Să nu las bâta din mână
Și să pasc mioarele
La Malul cu Florile.

Dan Spataru - Dragu Mi-i de Țara Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dragu mi-i de țara mea,
Mândră-n lume cum e ea.
Plaiurile românești,
Datinile strămoșești.
Țara, țara, ești izvorul,
Ce-a născut doina și dorul, tu.
Țara, ai avut tăria
De-a rămâne România, tu.
Ea nu s-a plecat nicicând,
Nici de ploaie, nici de vânt.
Nici de noaptea cea mai grea,
Dragu mi-i de țara mea.

Refren:
C-așa e ea,
N-a robit pe nimenea.
Nici când, căzând,
Om la mine-n țara mea.

Dragu mi-i de țara mea,
Liberă ca pasărea.
Bună ca un om de rând,
Harnică și de cuvânt.
Țara, țara știi a spune,
Vorbe drepte, vorbe bune, tu,
Țara, țara, știi a face,
Lumea-ngăduind spre pace, tu.
Cum e pâinea din cuptor,
Respirând arde ușor,
Nu e alta cum e ea,
Dragu mi-i de țara mea.

Refren:
C-așa e ea,
N-a robit pe nimenea.
Nici când, căzând,
Om la mine-n țara mea.

Dragu mi-i de țara mea,
Dragu mi-i de țara mea,
Dragu mi-i de țara mea

Grigore Vieru - Doina (Varianta)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Caldă e liniștea.
Singur ca liniștea.
În jur miresmele
Plutind ca miresele.
Dulce pacoste:
Cuvânt de dragoste.
Pe verdele vântului
Sună iar gândului.
Asupra codrului
Stelele totului
Licără multului
Ca ochii mutului
Pe grâul plaiului
Când i se-ntoarnă
Pasărea graiului.

Dan Spataru - De Vrei Să Știi Ce Înseamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Unde-și culcă cerul fruntea lângă-un brad bătrân
Stând la foc aprins, de blânda lună,
Sub luciri de stele, vei găsi acel roman
Versul Mioriței, să ți-l spună.
Prin povestea vorbei peste timp te va purta
Pe tărâm de vis în țara mea.
Și oricine-ai fi, și de oriunde ai veni,
Plaiul nostru îl vei îndrăgi.

Refren:
De vrei să știi ce înseamnă roman,
Întreabă munții și codrul străbun.
Ascultă doina ciocârliei cântată de cu zori
Și vino pe la noi de sărbători.
De vrei să știi ce înseamnă roman
Bea apă rece din limpede izvor.
Privește cerul nopții stând culcat în braț de vânt
Și-ai să-nțelegi ce înseamnă roman.

E romanul harnic, nu se teme când e greu,
Dar și să petreacă știe bine.
Are-n brați Carpații și-n piept o inimă de leu
Și-i curge Dunărea prin vine.
Cântă ca o pasăre când e mai fericit,
Și iubește-atunci când e iubit.
Pentru el copiii sunt tot ce poate fi mai sfânt,
Ca și pacea-ntregului Pământ.

George Tutoveanu - Doinește Cântu-ți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tu mă cunoști de mic copil
Și dorul meu îl știi, pădure,
Doinește cântu-ți fermecat
Să-mi ducă sufletul aiure,
În țări cu cer etern albastru
Și flori de lotus visătoare,
Spre care trec, în faptul serii,
Tăcute șiruri de cocoare..
Ca-ntr-o biserică mă simt
Sub bolta-ți palidă, pădure,
Doinește cântu-ți fermecat
Să-mi ducă sufletul aiure.

Dumitru Matcovschi - Doina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când i-a fost mai bine,
când i-a fost mai rău,
moldoveanul doina
și-a cântat mereu.
La un colț de masă,
lângă omul drag,
lângă pomul care
înflorește-n prag.
Ca o doină doina,
ca un jurământ,
ca o rugăciune
pentru-acest pământ,
ca o înviere,
ca un imn în hram,
ca un dor de Țară,
ca un dor de Neam.
Doină, tu, doinița,
dacă nu erai,
hăuleau străinii
pe-un picior de plai.
Le-ai ieșit în cale,
la hotar colea,
n-au putut să treacă
de durerea ta.
Doină, tu, doinița,
fii un jurământ,
fii o rugăciune
pentru-acest pământ;
fii o înviere,
fii un imn în hram,
fii un dor de Țară,
fii un dor de Neam.

Maria Ciobanu feat Liliana Ciobanu - Vâlcea, Plai, Gură de Rai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

– Vâlcea, plai, gură de Rai,
Multe frumuseți mai ai,
Când la Roșiile în sat
M-am născut pe înserat.
Numai doina din caval
Se auzea din deal în deal.
– Tot la Roșiile în cânt
Venii și eu pe pământ,
Iar doina ce s-a cântat
Ca un vis m-a legănat,
Astăzi cânt glia străbună
lângă măicuța mea bună.
Cântăm frunza codrului
Și leagănul dorului,
Clipocitul apelor,
Pasul căprioarelor
S-asculte omul român
De pe Oltul cel bătrân,
Strângeți-vă, oameni buni,
În poiana cu goruni,
Faceți hora cât mai mare
C-avem zi de sărbătoare,
Țara-ntreagă azi ascultă
Oamenii muncii cum cântă.

Dumitru Matcovschi - Chemarea Zeilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doina rugăciune este, sfântă.
Rugăciune sfântă, ea se cântă:
se șoptește îngerește și se tace
ca o pace, ca o pace, ca o pace.
Doina toată firea este, firea:
veșnicia toată, nemurirea,
învierea este, învierea,
adierea cea mai blândă, adierea.
Doina e Duminica cea Mare,
e chemarea zeilor, chemarea.
Inima de soră și de frate,
lacrimă târzie și oftat e.
Doina, pururi tânără lumină,
rana cea din piept ea ne alină.
Doina, frunza totdeauna verde,
ea din lume ne adună, ea ne pierde.
Ea păcatele ne iartă, toate, toate:
vinovate și nevinovate.
Cerul dacă tună, dacă scapără,
ca pe niște puișori ne apară.
Doina pe cei slabi îi ocrotește:
mamă bună, lângă piept îi încălzește.
La răscruce, la răspântie de soarte,
ea din viață crește, nu din moarte.
Doina, cartea noastră de citire,
candela ce tremură subțire,
dor, un mare dor, dor de acasă;
piatră de mormânt, ea ne apasă.
Se vor trece toate, se vor spulbera!
Va rămâne doina! Dar și noi cu ea!
Va rămâne Nistru, răul cela sfânt,
care tot mai crește, tânăr, din pământ.