Dragu mi-i de țara mea,
Mândră-n lume cum e ea.
Plaiurile românești,
Datinile strămoșești.
Țara, țara, ești izvorul,
Ce-a născut doina și dorul, tu.
Țara, ai avut tăria
De-a rămâne România, tu.
Ea nu s-a plecat nicicând,
Nici de ploaie, nici de vânt.
Nici de noaptea cea mai grea,
Dragu mi-i de țara mea.
Refren:
C-așa e ea,
N-a robit pe nimenea.
Nici când, căzând,
Om la mine-n țara mea.
Dragu mi-i de țara mea,
Liberă ca pasărea.
Bună ca un om de rând,
Harnică și de cuvânt.
Țara, țara știi a spune,
Vorbe drepte, vorbe bune, tu,
Țara, țara, știi a face,
Lumea-ngăduind spre pace, tu.
Cum e pâinea din cuptor,
Respirând arde ușor,
Nu e alta cum e ea,
Dragu mi-i de țara mea.
Refren:
C-așa e ea,
N-a robit pe nimenea.
Nici când, căzând,
Om la mine-n țara mea.
Dragu mi-i de țara mea,
Dragu mi-i de țara mea,
Dragu mi-i de țara mea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă și mândria față de țara natală, evidențiind frumusețea plaiurilor, bogăția tradițiilor și spiritul liber al poporului român. Este un omagiu adus valorilor și virtuților naționale.