La apusul ars de soare
Rochetele mergând
În subsol, la parter
Și pe cer mi-e strâmt.
Cum apa curgătoare
Stă amortită-n dig
Neîmplinit, sunt stabilit
Adresă, lipsă, rid.
Am patul fără somn
Tavan naucitor
Vreau zgomoton, vreau extrafon
S-aud în dormitor.
O lume la picioare
Vreau în eter să strig!
Vreau în eter să strig!
Pământ sudat la poli
Rotește-ne prin mare
Tristețea-n cromozomi
Și-n rest tot ce mai doare.
Fatada amețitoare
Bidoane puse strâmb
În subsol, la parter
Și pe cer mi-e strâmt.
Cu filtrul de culoare
Vad pastilat domol,
Prea mult minor, prea mult be’ ma
Și suflu etanol.
Am suflete de somn
Tavan naucitor
Vreau zgomoton, vreau extrafon
S-aud în dormitor.
O lume la picioare
Vreau în eter să strig!
Vreau în eter să strig!
Pământ sudat la poli
Rotește-ne prin mare
Tristețea-n cromozomi
Și-n rest tot ce mai doare.
Rotește-ne ‘pre poli
Rotește-ne mai tare
Rotește-ne între nori
Vânt rece tot mai doare
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și claustrofobie într-un mediu urban sufocant. Protagonistul tânjește după evadare și exprimă o dorință puternică de a se elibera de tristețe și durere.