F. Charm – Cristina

O știu de pe la bloc, fată fără jucăriiI-ar fi luat și ei părinții, dacă n-aveau datoriiStătea mereu retrasă, rușinoasă, gânditoareCa să n-o râdă vecinii c-avea hainele murdare.Să facă una de-un leu nu cerșea prin găriMai dădea cu maică-sa cu greu cu mătura prin scăriS-ar fi dus mai des la școală, iubea poeziaDar de unde … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – La Sparta

Regele Cleomenes nu știa, nu-ndrăznea –nu reușea să spună asemenea cuvinteîn fața mamei sale: Ptolomeu pretindeacă, pentru garantarea tratatului de pace, easă fie trimisă-n Egipt, chezășie;o clauză nedreaptă și chiar umilitoare.Tot încerca să-i spună și apoi șovăia.Tot începea o frază și apoi se oprea.Dar nobila femeie îl înțelese(căci auzise parcă niște zvonuri)și îl încuraja să … Citește mai mult

Adrian Păunescu – În Contumacie

Dacă atunci când o iubeamȘi mă ridicam deasupra eiȘi o făceam să urle de plăcereAș fi lăudat-o, era explicabil,Era justificat. Dar, neputând-oPonegri acum, când a plecat absurdȘi mi-a rănit demnitatea,Nu cumva mă pot considera om,Nu cumva ea este dumnezeiască,Nu cumva o iubesc inoperabil?.(Liber să sufăr, 2003)

Aurel Baranga – Fabula Demnității

Un bou, exasperatSă tot fie evocatCa invectivăŞi insultă,– Într-o formă trivialăSau cultă –,Ieşi din coşar,Şi scoase un muget.Apoi,Împăcat,În propriul său cuget,Încredinţat c-a făcutTot ce trebuia să facă,Se întoarse în staul,La iesle,Şi la vacă.Microfabula,Infinitezimală,Poartă în sine o micro-.MORALĂ.Pe care o însemn,Aicea,Solemn:Când ştii că eşti bou,Nu-ncerca să fii demn.

Aurelian Andreescu – Copacul

În grădina casei mele e copacul,Care cântă și pe frunze și pe vânt,Care știe tot ce-mi place și ce simt,Care știe cântecul ce-n vreme-l cânt.În grădina casei mele e copacul,Care-mi spune să fiu mândru cum e el,Care-mi spune să-mi țin fruntea dreaptă tot mereu,Fie ploaie, fie soare, fie nori, tot ca el!Copacul demn se-nalță în … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Sărac și Curat

În zadar îmbelșugareaȘade-n vatra celor cariSăvârșesc nerușinareaDe se dau robi la cei mari,Căci să am îmbelșugareZău, nu voi pe-astfel de preț! …Cei ce astfel își fac stareDemni sunt numai de dispreț:.Decât slugă la ciocoi,Mai bine cioban la oi!.Acel care lingușeșteȘi se vinde pentru baniVeșnic cugetu’ îl muncește…Căci e slugă la tirani!În trăsură poleităLas’ să treacă … Citește mai mult

Vasile Militaru – Leul și Măgarul

Un leu care pe vremuri fusese Împărat,Însă pe care soarta apoi l-a detronat,Intrase, -pe cât spune un mare cronicar, –În slujba la măgar.Făcând aceasta leul nevolnic și bătrân,Crezuse că măgarul, ilustrul său stăpân,Va ține socoteală, în vremi cine-a fost leulȘi-o să-i respecte eul, –Cu-atât mai mult că-n vremea când leul sta pe tron,Măgarul îi fusese … Citește mai mult