În zadar îmbelșugarea
Șade-n vatra celor cari
Săvârșesc nerușinarea
De se dau robi la cei mari,
Căci să am îmbelșugare
Zău, nu voi pe-astfel de preț! …
Cei ce astfel își fac stare
Demni sunt numai de dispreț:.
Decât slugă la ciocoi,
Mai bine cioban la oi!.
Acel care lingușește
Și se vinde pentru bani
Veșnic cugetu’ îl muncește…
Căci e slugă la tirani!
În trăsură poleită
Las’ să treacă cât o vrea! …
Viața lui este mânjită
De necinstea cea mai grea!.
Decât slugă la ciocoi,
Mai bine cioban la oi!.
E mai dulce a trăi
Toată viața în sărăcie
Decât a te înjosi.
În zadar acela care
După ce s-a-mbogățit
Slugi acasă și el are
Că-i de tot disprețuit!.
Decât slugă la ciocoi,
Mai bine cioban la oi! …
Sensul versurilor
Piesa celebrează integritatea și demnitatea în fața bogăției obținute prin compromisuri. Este preferabilă o viață simplă și cinstită decât una în care ești slugă la alții pentru a te îmbogăți. Refuzul de a se înjosi este mai presus de orice avantaj material.