Dacă atunci când o iubeam
Și mă ridicam deasupra ei
Și o făceam să urle de plăcere
Aș fi lăudat-o, era explicabil,
Era justificat. Dar, neputând-o
Ponegri acum, când a plecat absurd
Și mi-a rănit demnitatea,
Nu cumva mă pot considera om,
Nu cumva ea este dumnezeiască,
Nu cumva o iubesc inoperabil?.
(Liber să sufăr, 2003)
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și confuzia naratorului după pierderea unei iubiri. El se întreabă dacă nu cumva idealizarea fostei iubite îl împiedică să o vadă obiectiv și să își accepte propria vulnerabilitate.