daruinta – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Dăruire… La Masculin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am strâns bărbați, de pe planetă-n mine,
în trup imens de roci, cum Everest
să am, ca să repar eternele ruine
în case veșnice.. pentru copii ce cresc.
Am strâns sudorile bărbaților planetei,
să fac din ele lacuri de cristal,
deșerturile vieții să irig.. pe-ai secetei,
năpăstuiți de sete, să-i încânt în madrigal.
Am strâns tot, ce minți au, de la bărbați,
căci școlile-s deșarte, fără vlagă,
tot ce se naște-n viitor.. Să fie-naripați,
să facă Universul o planetă-ntreagă.
Sunt toți bărbații de pe Terra, la un loc,
cu nebunia minții și-inimă de blând..
Pe umeri vreau să port o lume-ntreagă-n joc,
să mă petrec la infinit în alt și alt bărbat, pe rând mă înglobând..

Cleopatra Stratan - Dăruiește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dăruiește.
Doamne, dăruiește nouă liniștea
pentru a ne împăca cu ceea ce nu se poate schimba,
dă-ne nouă voință pentru a schimba ceea ce se poate
și înțelepciune pentru a deosebi una de alta.
Din ce în ce, rămân oameni mai puțini care ar putea
să se bucure cu-adevărat de bucuria altora,
Dar dacă o iei altfel, îți pare că mereu
să descoperi lucruri bune e ușor, dar să le faci e greu.
Întinzi o mână spre o altă mână punând ceva
Sigur te asiguri dacă se uită cineva ori ba
Spunându-ți numele mândru în gând spre Cel De Sus
În timp ce îți dorești cu mult mai mult decât ai pus.
Dăruiește, spun oamenii bătrâni
Ce au mai multe zeci de ani, decât degete la mâini
Și ei au primit în dar aripi cu care
Din păcate-așa și nimeni nu i-a învățat să zboare.
Alergi o viață pentru a face-o casă doar a ta,
că până la urmă nici să mai apuci să stai în ea.
Privind la toate ca la un vis pur omenesc
La care noi visăm, iar la alții se-mplinesc.

REFREN.
Avem nevoie de liniște pentru a ne împăca
Cu lucrurile care nu suntem în stare să le mai schimbăm
Iar pentru acelea care pot fi schimbate, TU dă-ne voință
Și înțelepciune de-a face între ele o diferență!

Iubește-ți aproapele – am învățat demult
Bate și ți se va deschide – ne sună cunoscut
Ne ignorăm neamul, nu ne respectăm frații
Noi pe noi nu ne-nțelegem, dar vrem să ne-nțeleagă alții.
Parcă și luna are mai multe luni decât zâmbete
Și soarele parcă nu mai are aceleași zâmbete,
Ori poate și-un bine dacă-l faci trebuie făcut bine
Din suflet, fără motiv și să nu te vadă nimeni.
E plină lumea de lume, dar nu și de oameni
Vezi, deja nu mai crește, ceea ce semeni
Ai vrea, să faci, și tu, parte din gemeni
Dar practic nu găsești cu cine-ai vrea să semeni.
Trăim vremelnic prin ceea ce din jur primim,
Dar vom trăi veșnic doar prin ceea ce dăruim
Și-ar trebui să ne grăbim, căci viața-i cu împrumut.
Cu cât mai mult puțin rămâne, cu atât puțin e tot mai mult!

Carlos Drummond De Andrade - A Iubi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce poate să facă o creatură dacă nu,
între alte creaturi, să iubească?
Să iubească și să uite,
să iubească și să rău-iubească,
să iubească și să ne-iubească, să iubească?
mereu, și de i se tulbură ochii, să iubească?
Ce poate, vă întreb, ființa îndrăgostită,
singură, în rotația universală, decât
să se rotească la rândul ei, dar și să iubească?
Să iubească ceea ce marea aruncă la țărm,
ceea ce ea îngroapă, și ceea ce, în briza marină
e sare, sau sete de iubire, sau simplă neliniște?
Să iubești solemn palmierii deșertului,
și capitularea dar și adorația ce așteaptă,
și să iubești ceea ce este inospitalier, asprimile,
o vază fără flori, o pardoseală de fier,
și pieptul nemișcat, și strada văzută în somn, și o pasăre de pradă.
Iată destinul nostru: iubirea ce nu calculează,
risipită printre lucruri perfide sau nule,
dăruirea nelimitată în schimbul unei complete ingratitudini,
iar în cochilia goală a iubirii căutarea înfricoșată,
răbdătoare, căutarea de și mai multă iubire.
Să iubim chiar lipsa noastră de iubire, iar în secătuirea noastră
să iubim apa implicită, și sărutul tacit, și setea infinită.

Camil Baltazar - Lied de Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu n-ai parfume-mbătătoare
Să lase dire-n urma ta,
Ci răspândești suava boare
A omeniei, – ca o za.
Abia simțit, te împresoară.
Ochii șăgalnici și serioși,
Au strălucire și ardoare,
Sunt și senini, sunt și umbroși.
Cum te încrezi deplin în oameni,
Arzând în freamătul simțirii,
Ești, mladă albă între semeni,
O-ntruchipare a iubirii.
Dă-mi ochii tăi, mușcatei gemeni,
Icoană vie-a dăruirii

Johann Wolfgang Von Goethe - Suleika

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fericită mi-e iubirea;
Prilejul ce te-a furat
Nu-l afurisesc: răpirea
Mult prea mult m-a bucurat.
Și, de fapt, răpire-i oare?
Liber mi te-ai dăruit,
E credința mea cea tare –
Eu pe tine te-am răpit.
Dragostea, cu voia dată,
Îți aduce nalt câștig,
Pacea, viața mea bogată
Ia-le! Bucuroasă-ți strig.
Nu glumi! Nu-i sărăcire!
Iubind, nu suntem bogați?
Cea mai mare fericire
E să stăm îmbrățișați.

Demostene Botez - Dăruire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Omule, ce urci pe schele mereu
Cărămizi, de dimineața până seara,
Cum aș vrea să-ți port și eu povara,
S-o-mpărțim – să nu-ți mai fie greu!..
Omule, care-ai bătut la ușa mea
Gol și flămând și-aproape fără grai,
Ia-mi hrana mea și cel din urmă strai
Și bucură-te cât vei mai putea.
Omule, care-ai trecut pe lângă mine
Purtând tăcut dureri ce nu le spui,
Dacă-ai iubit durerea orişicui,
Dă-mi sarcina tăcerilor din tine.

Robert Frost - Deplina Dăruire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Țara era a noastră-nainte de-a fi noi ai țării,
Era a noastră cu peste-un veac mai înainte
Ca noi să devenim poporul ei. Era a noastră
În Massachusetts și-n Virginia,
Dar noi eram ai Angliei, niște supuși
Stăpâni pe-o glie care încă nu ne stăpânea,
Și stăpâniți în schimb de ceea ce nu mai aveam.
Ne refuzam ceva ce ne făcea mai slabi,
Până-am văzut că-acest ceva eram noi-înșine:
Pe noi ne refuzam pământului ce ne hrănea.
În dăruire ne-am găsit salvarea
Și, câți și cum eram, ne-am dăruit din plin
(Un dar mai scump decât sunt faptele de arme)
Acestei țări ce se-ntindea, vag spre Apus,
Încă lipsită de trecut, de artă, de proporții,
Precum era, precum avea să fie.

Rabindranath Tagore - Primesc Numai Ce Mâinile Tale Darnic Îmi Dau

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Primesc numai ce mâinile tale darnic îmi dau.
Nimic mai mult nu cer!
Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil, tu ceri toată averea unui suflet!
Dacă ţi-a mai rămas vreo floare stingheră pentru mine o voi purta în inimă
De vor fi spini în ea?
Am să-i îndur!
Da, da, te ştiu eu cerşetor umil, tu ceri toată averea unui suflet!
O dată, doar o dată, de ce ţi-ai ridica spre mine ochii plini de
Preaiubire, viaţa mi s-ar înmiresma până dincolo de moarte!
Dar dacă vor avea atunci numai venin în privire?
Le voi îngădui să-mi străpungă inima!
Da, da, te ştiu eu cerşetor umil, tu ceri toată averea unui suflet!

Emily Dickinson - Slujirea - Fără Speranță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Slujirea – fără Speranță –
E cea mai duioasă, îmi pare –
Neavând nimic s-o susțină –
Vreo Restricție – ori Răsplată mai mare –.
Avidă e ca de Câștiguri –
Avidă – să se vadă-ajungând –
Nu-i mai mare Strădanie decât aceea
Ce nu știe nici „Până când” –.
1863

Lucian Blaga - Anacreon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În vițe roșii strugurii par sănii goi
ai toamnei, care se dezbracă rând pe rând
de foi.
Smulge-i tu din trunchiul lor robust
și stoarce-i,
stoarce-i bulgărilor de pământ
în gură – ca să-ți văd mânuțele
de dărnicie tremurând
și degetele umede de must.