Versuri corectate și adnotate
M-am dus o clipă în Infern,în bolgiile-adânci, dar Dante,ce zugrăvi în vers eternescroci, şi papi, şi duci, bacante,pe când mă însoţea, în pas uşor,şi-i povesteam de Hitler, negru nor,se-nvârteji-n coroana lui de laurşi-mi spuse: – Astfel de balaurmi-a întrecut şi mie-nchipuirea,dar deapănă-ţi, amice, povestirea!– Pe feudalii tăi, părinte,i-ai pus la stâlp, şi iadul îi desfatăcu … Citește mai mult
Somnul sufletului parcăVine iar și mă încearcăPrecum l-a-ncercat pe DanteSub un cer cu diamantePrinse-n focuri și furtuniDin care cu greu te-aduni.Nu m-a însoțit VirgiliuPe-acest drum. N-am nici sigiliuCare-nnobilează scrisul.În Infern vreau Paradisul…Rătăciri… Lecturi de noapte,Fără voci, numai cu șoapte…Nu mai deslușesc nimic.Cad în mine… Mă ridic…Somnul sufletului vineDin pădurea de destine?
Era adânc, era tăcut,picau pe jos andantefoiri de foi, când între noil-am rechemat pe Dante.Eram absurd și spălăcitși, lighioană dragă,de ghidușari zburau bondarizbenguitori, în șagă.Era o broască lângă lacmicuță și țestoasăUn stâlp de lemn și telegraf,vroia scâncind, acasă….…Și becul a rămas stingher,în mijlocul luminii…Trecu în gând, pe lângă noi,Francesca de Rimini.Ceva micuț de tot și … Citește mai mult
DanteAici nu-i nimicE pustiu numaiExcursie ochelari verziochi roșii buze albastrepăr portocaliucapete de tot felulMergem apoi mai departeVă rogUnul după altulSe uită printr-o crăpăturăAcolo unde nu-i nimicDantis poetae sepulcrumUn invalid fără picioarecare stă-ntr-un colțspune rușinatAsta e totulnu mai e nimic altcevaLanțuri de oțelO coroană de bronzVirtuti et Honori.
*Il mio bel San Giovanni*.În Florența, după marea ceartă,Nu s-a întors nici după ce-a murit.Celui ce-a știut să se despartăCântecul acesta-i cânt, smerit.Urlă soarta peste prag sălbatic,Noaptea, facla, cel din urmă vis..Blestemând-o, în infern ostatec,N-a uitat-o nici în paradis.Dar desculț, în strai de pocăință,Cu feștila-aprinsă n-a intratÎn orașul său de rea-credință,Josnic, pe vecie adorat.
Tot ce-i de-o zi pe-a lumii scenăÎn veacuri ai închis, pustii,Și ca un prunc azi dormi, Ravennă,La sânul mutei veșnicii.Nu-s sclavi sub porțile romaneGrăbind cu mozaic de preț.Și-n vechile bazilici aniiRod aurul de pe pereți.Tocite-s criptele bolite,De umezeală, veac de veac,Și-n sarcofage muceziteMonarhi și-mpărărătese zac.În săli lugubre, -ți stau în caleReci umbre, mișună-mprejur..Ca arzătorii ochi … Citește mai mult
Pășesc în acest decor ostil captiv în legende de altădatăSchimbarea mediului mi-a fost radical acordatăDistrag ființe respinse ce se adapă și se cheamă de-ndatăPropriile-mi vibrații distrug imaginea chipului reflectat în apăNori negri izbitori îneacă luna mângâietoare de floriContactul reciproc reușește să stârnească în mine fioriInstabil terenul, maleficul se adapă din el prin turbineAbsorbit de energie … Citește mai mult
De ce c-altădată nu te mai uiți la mine?Cu ce te-am supărat? Eu te știam pe tineMai veselă, mai bună. Nu te-a mulțumit slovaDin sonetul publicat de mine în Vita Nouva?.Vorbește-mi. Tăcere ca răspuns? O, Beatris!De ce mă faci să cuget că iubirea e un vis! …Îți mai aduci aminte de seara cea din parcCând … Citește mai mult
Cuvântul ce mi-l reproșezi ades,vine din limba florentină, undefica e locul ce femeia și-l ascunde.Pe Dante chiar, cât a fost el de ales,cum tocmai am citit, l-au înjurat,fiindcă l-a folosit într-o poezioară,precum din cauza Elenei odinioară,pe Paris, (doar că el a fost mai câștigat!).Vezi, chiar și Dante cel zeificat,în sfada veche s-a amestecat și el,despre … Citește mai mult