Daniel Vişan-Dimitriu – Visul Dintre Vise

Apusul m-a surprins pe o cărareCu șerpuire-n umbrele prelungi,Când ai venit, grăbindu-te s-ajungiSă-mbogățești pădurea cu o floare.Erau destule-acolo, dar, cu tine,Părea că doar atunci s-a întregitDecorul primăverii ce-a venitȘi a surprins apusul și pe mine.Pășeai cu mersul fin al căprioarei,Alunecai ca roua peste flori,Erai un vis și îmi dădeai fiori,Parfumul m-atrăgea cu urma boarei.Nu mai … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Tu Erai

Te-așteptam la malul mării…Tu, în razele de-apus,Lunecai pe-un val adusDintr-o lume-a depărtării,Într-un timp al înserării,Ca supus. Mi te-a așezat pe plajă…Eu, cu gândurile dus,Ți-am părut acolo pusÎn amurg să stau de strajăȘi să fiu, la orice vrajă,Nesupus. Ochiul blând al înserării,Te privea. Te-ndepărtaiSpre apus ori spre un raiDin adâncul renunțării,Iar în valurile mării,Tu erai.

Daniel Vişan-Dimitriu – Rotunjimi Unduitoare

N-am crezut că toamna vineCu ochi verzi ce ştiu să mintă,Mă privesc şi se alintăCum că-s numai pentru mine.În mişcările-i sprinţare,Dintre fructe, două mereCer căuşuri, nu panere,Ca să-mi fie sărbătoare.Ochii mei parcurg pe trupu-iRotunjimi unduitoareŞi-mi provoacă sete marePentru gustul din sărutu-i.Toamnă, toamnă, ce-mi faci mieCu mişcările-ţi divine?Simt, prin sângele din mine,C-a-nceput o simfonie.Te-aşteptam de astă-varăSă … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Vântul Ploilor de Mai

Plecase vântul dintre ploiȘi nu-ntorsese înapoiNici ochi de vânt, nici bun rămas,Nici urma ultimului pas.Lăsa în urmă timp pierdut,Cu cerul peste el căzut,Zdrobind și amintiri, și – vai! –Petalele din luna mai.Zbura, se-ndepărta de totȘi toate câte îl socotÎn lumea lor un biet străinLovind cu aripi reci, de chin.Era, în zboru-i de zefir,Un vânt cu … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Morgana Unui Suflet Pustiu

El a privit-o și-a crezut că poate,– căci tot ce-a vrut în viață-a reușit –și că va fi a lui, cum au fost toatepe care le-a avut când și-a dorit.Părea atât de singură, fragilă,atât de tristă-n zâmbetul frumos,încât în mintea lui, cea fără milă,s-a-nfiripat un gând întunecos.Nu s-a gândit o clipă să-nțeleagăcum poate ea să … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Aripi de Azur

Priveai prin fereastră,dar nu îmi vedeainici gânduri plutind și nici vise,nici ușile-n suflet deschisede brațe chemându-te-n Rai.Privirile talescrutau depărtăripărând că ar vrea să se-ascundăîn lumi ce nu pot să pătrundă,dar simt de acolo chemări.Eram peste tot,și departe, și-n jur,în aerul ce te-nconjoară,iar șoaptele ce te-nfioarăporneau din sclipiri de azur.C-o aripă blândă,privirea ți-am stinsși-atunci, cu adâncul … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Vis Nesfârșit

Un curier călare pe-un cal înaripatMi-a pus, în fața ușii, cu grijă, un coletȘi a plecat în clipa în care-am întrebatDe unde-i și cât costă. „Expeditor secret”.L-am desfăcut în grabă și am găsit în elUn sipet mic și-o cheie, alături, într-un plicÎn care, înșirate frumos pe-un bilețel,Erau mai multe semne. Nu-nțelegeam nimic.„Hai să-l deschid” – … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – În Lumea Din Marginea Lumii

În lumea din margini de lume,că-i noapte sau zi… hoinăresc,iar gândul, un pegas anume,mă poartă în zboru-i ceresc.Ajung, uneori, pe-o câmpiecu vise ascunse-n culorice fac bucuria să-mi fieo mare cu valuri din flori.Acolo, te-aștept cu răbdare,pierdut printre-atâtea minuni…Tu vii, îmi răspunzi la chemare,apari, strălucind, din genuni,.din lumi de la margini de lume,din basme, legende, sau… … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Vii și Pleci

Ai apărut în ploaia dintr-o toamnăcu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnăsărutul nebunesc.. dar ai plecat.Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,sub soarele puternic, nemilos.Eu ți-am adus, coroană peste frunte,un nor, o ploaie, însă.. ce folos?.Ai fost pierdută.. ți-am fost regăsire,ai fost o salcie.. ți-am dat un râu.Eu am fost gând … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Dincolo de Toate

Alergam pe o mare de focSpre un loc ce-l visasem demultȘi-l doream, căci intrasem în jocRefuzând mii de sfaturi s-ascult.Nu aveam timp de ce îmi spuneaVal de mare-n scântei scăpărând,Nu vedeam nici din cer când cădeaÎn zigzaguri, un fulger de gând.Îmi urmam doar un vis și, rebel,Nu aveam, pentru totul din jur,Nici priviri, nici instinctul … Citește mai mult