Versuri corectate și adnotate
N-am alergat niciodată după cuvinte,Tot ce-am căutatAu fost umbrele lorLungi, argintii,Tărâțe de soare prin iarbă,Împinse de lună pe mare;Nu am vânat niciodatăDecât umbrele vorbelorE o foarte iscusită vânătoareÎnvățată de la bătrâniCare știuCă din cuvântNimic nu e mai de prețDecât umbraȘi nu mai au umbrăCuvintele care și-au vândut sufletul.
Nu eu hotărăsc. Atomii se fac nisip,Nisipul formează pietricele,Pietricelele se transformă în litere,Literele încolțesc, dau muguri,Rodesc cuvinte,Cuvintele se fac animale, se împerecheazăȘi nasc.Nu eu hotărăsc.NiciodatăCând văd o vorbă gravidă,Nu știu cine e tatăl.
Omenia-i lucru mareCât îi omul pe pământCine-i om și se dă mare, lumeSă se țină de cuvânt. Refren: Cuvântul și omeniaAstea, Doamne, le păstrezDe ești om cu suflet bunNiciodată nu le pierzi. Pentru bani omul te vindeTe sucește și te minteUnii din asta trăiesc, mai lumeȘi-ajung de se-mbogățesc. Refren:… De-cât cu bani și avereȘi să … Citește mai mult
Vreau.Vreau să te învăț ce e bine, să te-ndrum,Să asculți de toată lumea, nu-i un sfat prea bun,Asculți aceste rime, nu-nțelegi, dar tot e bine,Aceste versuri se vor integra ușor în tine,Versuri și o linie melodică, nu-i greu,Și să trag, și să fac, mă limitez la ce-i al meu,Să înțelegi, că n-am arfe de hip-hop,Înțelegi … Citește mai mult
Ce lung e drumul de la suferințăPân’ la povestea despre suferință,Pleci hotărât să reclami universului acea suferințăȘi te trezești vorbind despre cu totul altceva decât despre suferință.Dilema nu e între fericire și suferință,Ci între suferință și povestea despre suferință,Toate trădările încep printr-o secretă suferință,Și-ajung trădări încă din interjecțiile despre suferință.Salvează-mă de tine, cu tine, suferință,Durerea … Citește mai mult
Cuvântul a devenit trup și iarăși de la începutTrupul tău, omule, va deveni cuvânt.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese
Cuvinte vă voi dărui.Lăsați-mă să spun ce am de spus,Nimic și nimeni nu mă poate opri;De m-auziți sau nu, să știți:Cuvântul este arma mea.Lăsați-mă să merg pe drumul meu,Îl urc și îl cobor cum voi putea;De m-auziți sau nu să știți:Cuvântul este arma mea.Lăsați-mă să spun ce am de spus,Nimic și nimeni nu mă poate … Citește mai mult
Vorbească frunza ce-avuCând a atins pământul,N-o judeca pe toamnă tu,Căci strâmb îţi e cuvântul.Ţi l-ai stâlcit de mari dorinţi,De vise neîmplinite,În gândul tău eşti printre sfinţi –În fapte – printre vite.
Scrisoarea.De-ai ști, iubite, cât de multMi-i dor ca glasul tău s-ascult,Ai veni pe-aripi de vântȘi mi-ai spune un cuvânt.Vorba fie rea sau bunăAm vorbi-o împreună,M-ai vedea, te-aș privi,Vorbele s-ar înmulți.Tu mi-ai spune una mie,Eu ți-aș spune multe țieFară de rost și chibzuireÎnsă toate de iubire.Vino dar pe-aripi de vânt,Vin de-mi spune un cuvânt,Că mi-i dor … Citește mai mult
Nu-s arbore, nici pasăre-n văzduh nu sunt,Și totuși ard ca flacăra-n sus,Sufăr pentru fie ce cuvânt,Care-n carte nu e bine pus.Da, sunt suferință, asta nu vă mire,Fagure sunt, vânt de răsărit.Și mai simt că-s, os de mânăstire,Meșterul Manole, ce-n ea s-a zidit.Lacrimă-i cuvântul, bob de bucurie,Pentru care-atâția plângem și ne doare,Că nu strălucește, cum am … Citește mai mult