De n-am avea cuvântul,
N-ar mai fi scris, doar semne
De părți de trup sau sunet
Imperceptibil, tunet;
Limbaju-ar fi de lemne..
N-ar mai fi jurământul!.
Cuvântul de n-ar fi,
N-ar fi nici oratorii,
N-ar exista minciună,
Lumea ar fi mai bună.
Doar mimi ar fi actorii..
Cântatul un „cri-cri”!.
De n-am spune cuvinte,
N-ar fi cuvântători;
Spunând.. fără să facă?!
Iubire-ar fi săracă
În număr d-iubitori..
Nici cărți nu ar fi.. sfinte!.
Cuvinte de n-am spune,
Ne-am da cu totul probe
Cu suflet, minte, trup..
Pământ am face stup,
Ura am arde-n sobe
Calzi, dulci de-nțelepciune!.
Cuvânt, parole, spuse
De n-ar fi, n-ar fi vers.
N-aş fi avut fantasme
În minte, nici orgasme..
Aș fi trecutul, șters!..
Nu m-ați citi.. Iisuse!!!
Sensul versurilor
Piesa explorează importanța și impactul cuvintelor în viața noastră. Fără cuvinte, lumea ar fi diferită, lipsită de minciună, dar și de multe forme de exprimare și înțelegere. Autorul reflectă asupra rolului limbajului în experiențele umane, de la iubire la spiritualitate.