Versuri corectate și adnotate
Cântecele mele.Eu vă chem din visuri,Vă cobor din stele,Vă alint în taină,Cântecele mele –Ca-ntr-un cuib, v-adorm în suflet, cântecele mele!. Ciripiţi acolo,Păsăruici golaşe,Ciripiţi şi creşteţiCa un prunc în faşe –Plângeţi şi zâmbiţi la sânu-mi, ca un prunc în faşe. Pe deasupra voastrăÎmpletesc cununăRazele de soare,Razele de lună –Câte nu vă spun, şirete, razele de lună?. … Citește mai mult
Ca păsările suntem,ca păsările ceruluicare-și lansează cântecul,scurmând după viermișori,își înfoaie penajul,zboarăfără nici o pricină aparentă,se împerechează,își clădesc cuibși-și hrănesc puișorii.Și când s-a isprăvit,rămâne în urma lorun ghemotoc de pene,din care se alegeputregaiulși pulberea.
(Din filmul „Calea către celebritate”).Cucule, ai voce aleasă,Dar nu-i bine că n-ai casă,Că lași puii la oricinePrin cuibarele străine!Cucule, cânți bine-n crânguri,Dar nu-i bine că ești singur,Și nu-i bine, și nu-i bine,Că ți-i dor numai de tine!Codrul este mândru tareNumai floare lângă floare,Și pădurea este dragăNumai creangă lângă creangă!1987
Pui golași cum stați în cuiburiFără plăpumioare?-Ne-nvelim cu ale mameiCalde aripioare.-Dar când mama nu-i acasăȘi ploița cerne?-Ne-nvelim atunci cu frunzaRamurii materne.-Dacă n-o să vină mamaȘi-o să cadă frunza?-Cum să nu mai vină mama?-Cum să cadă frunza?
Visele sunt mai adânciDar nu visez cu ochii închișiPleoapele n-au mai căzut demultMă uit doar într-un punctAcaparat de-un gândCu ce-am greșitSă ajung mai sărac decât suntAm fost nemuritoriCât am fost doar noi doiAcum mă uit la voi.Prezentul îmi spune să mă ridicDar de trecut nu pot să mă desprind.Tu, pasăre călătoare,Ai plecat din cuib și … Citește mai mult
Lui Tudorel.În cuibul de-argilă, sub streșini,stau puii – ghirlandăde capete. Hei, departe ei câtă,departe în landa.Peste câmp cu miros de lavandăo ține în zbor, așteptată,de-a dreptul din soare venind,muma, mumă-săgeată.Pe marginea cuibuluișase guri deodatăc-un pocnet corolă-și deschid.Astfel răsfrânge un zidecoul târziu al Genezei.
Acest copac se taie.Păsările, prin crengiîncă-și mai fac cuibul.
Păsările au cuib, animalele au vizuini.Tinerei inimi ce amar i-a fost,Când am plecat de-acasă în străini,Spunând “mă iartă” casei, pe de rost!.Animalele au vizuini, păsările au cuib.Inima mea cum bate, grav şi înverşunat,Când intru preacreştin în casa ta, uimit,Cu sufletul printre degete scăpat.Versuri tălmăcite de Traianus
Foaie verde trei smicele,La streașina casei meleAm un cuib de rânduneleToată ziua ciripesc,Să le vezi cum se iubesc.Dar aseară pe furtunăMărul meu din bătăturăSe rupse-o cracă din elȘi-l lovi pe rândunel.Amărâtă rândunică,Cum rămase singurică!C-așa am rămas și euDupă rândunelul meu!
Uitați-vă și voi, dragilor, cât de sus este și cât de atârnat este un cuib. În el oul poate să stea. Mai somn și mai speranță decât oul nu avem altă vedere. A face o roată sub o casă nu e un dar dat mișcării, ci un coșmar mai puțin smuls somnului. (..) Uitați-vă și … Citește mai mult