Versuri corectate și adnotate
Oricare cap îngust un geniu pară-și,Cu versuri, goale de cuprins, să placăȘi, cum dorește, zgomot mare facă,Cununi de lauri de la plebe ceară-și.Ci muza mea cu sine se împacă.Eu am un singur, dar iubit tovarăș,Și lui închin a mele șiruri iarăși,Cântarea mea, de glorie săracă.Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge,Va cumpăni în iambi turnata … Citește mai mult
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senineȘi-n jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri,Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări.Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de … Citește mai mult
Împresurat de creditori, se vede,Și neputând plăti cu rele rime,Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,Să ne-asurzești cu versuri centipede.Presupuind că nu te știe nime,Că ești martir ai vrut să faci a crede,Mai bine masca de paiazzo-ți șede:Căci ne-am convins demult de-a ta mărime.Armeano-grec, lingău cu două fețe,Îți ad-aminte ce aveai în straițiCând pietre numărai la … Citește mai mult
G. Călinescu s-a purtat corectCu tine, care-ai scris așa de multe.Te-a ignorat: dovadă de respect,Altminteri, trebuia să te insulte!
Știind că studiat voi fi în școalăȘi clasic voi ajunge (abia mort),La port și-n vorbă-s grav, grav mă comport,Svârl mici biografii pe-un colț de coală.Și-s vesel când prevăd cu cât efortM-o comenta un critic-din-greșalăGăsind că-n orice strofă e-o scofală:Nu dau pe glosa lui măcar un ort!.Las operele-mi – toate – în edițiiCu textul integral ne … Citește mai mult
Epistolă către Voltaire.Din ziua când am citit scrisoarea către Horace,Doream, de s-ar fi putut, toată sfiala să las,Să-ți scriu pe un ton măreț, cât de măreț s-ar putea,Și să-ți pornesc un bilet lucrat în fabrica mea.Dar auzeam că voi, poeți, scriitori vestiți,Îndată ce ați murit, vă faceți cam neciopliți,Cam groși, necivilizați; și, drept să spui, … Citește mai mult
EPISTOLA.DOMNULUI Alexandru Donici, fabulist moldovean.“Cum măsori, ți se măsoară” este un proverb știut:Aste versuri, de lungimea celor ce tu mi-ai făcut,Sunt pornite să-ți aducă ale mele mulțumiri,Sunt răspuns la ale tale vrednici de cinste gândiri.Nu știu bine dacă cerul, precum zici, m-a-nzestratC-un talent ce mi se pare puțin, slab, neînsemnat.Dar iubesc talentu-acesta care tu îl … Citește mai mult
Epistola Domnului V. II.Ziceai că în viața cea mai plăcută stareE a omului slobod de orice-nsărcinare,Care grijile lumii departe le aruncă,Și-n pace, în tăcere, în liniște adâncă,Lungit frumos pe spate, cu un ciubuc în gură,Avându-și întru toate plăcerea de măsură,La fumul ce se-nalță se uită, se gândește,Și slava drept nimica, drept fum o socotește.Tu dar, … Citește mai mult
Nu știu citi, așa că nu se bagăÎn critică. Să scrie, nici atât.Deci n-au nimic cu Muza. Cu vreo șagăSau epigramă nu-și trec de urât.N-au cărți, ziare, predici. Schismă-ntreagăAr fi-n harem știința; hotărâtSavante nu-s, și Botherby, cu zel,Nu dă-n vileag un nou poem model.
Ți-e scârbă de-autorii-autori,Nebuni cu straiul de cerneli pătat,Deștepți, pizmași, subtili, c-adeseoriPar niște foale bune de umflat,Foi de hârtie, mucuri care morÎn miez de noapte; cel mai îngâmfatDintre închipuiți e mai de prețDecât acești neputincioși isteți.