Mihail Săulescu – În Port

Zori de ziuă, valuri, ploaie —
Şi corăbii care pleacă, mute şi greoaie.
Tu rămâi în port departe de atâtea căi,
Poate vântul te desparte de vreunul dintre-ai tăi,
De priveşti cu-atâta jale călătorul val,
Care vine singuratec şi se sparge-n mal.
Din corăbiile toate care merg acum,
Cine ştie care duce, către care drum,
Un logodnic, un părinte, o scrisoare doar
Şi corăbiile, iată, peste zări dispar.
Ce-ai lăsat în ele oare de priveşti aşa,
Şi-i atâta noapte-adâncă în privirea ta.
Merg şi-acum (în care parte?) merg şi-acum, ducând
Un logodnic, o scrisoare, — poate doar un gând.
Stai în port, priveşti cu jale
Câţi nu stăm în port,
Urmărind cu mintea visul care poate-i mort?
Câţi nu stăm privind în zare şi-aşteptând mereu
Să ne-aducă doar o veste valul mării greu?
Stăm în port, şi cine ştie ce catarg în zări
Va fi semnul împlinirii ultimei sperări?
Tu rămâi aici şi-aşteaptă,
Doamne, până când?
Dar aicea niciodată nu e prea curând,
Dar aicea niciodată nu e prea târziu —
Până când n-o fi doar noapte, noapte şi pustiu.