Cu hohot din genuni
Vorbește marea
Despre corăbii scufundate în furtuni
Și despre visători
Plecați de-atâtea ori în van
Spre infinitele cărări
Din patru zări..
Dar când vântul obosit
Printre nori s-a risipit
Iar soarele sărută marea
În beția de culori
Mii de valuri par viori
Purtând pe struna lor visarea
Când pe cer un pescăruș
Se avântă jucăuș
Și neînfânt străbate zarea
Sub seninul nesfârșit
Orice îndrăgostit
Vorbește fericit cu marea..
Când vântul s-a stârnit
Vorbește marea
E mânioasă pe acei care-au mințit
Eternele iubiri
Se schimbă-n despărțiri
Acum, când timpul mare vrăjitor
Adoarme-un dor..
Dar când vântul obosit
Printre nori s-a risipit
Iar soarele sărută marea
În beția de culori
Mii de valuri par viori
Purtând pe struna lor visarea
Când pe cer un pescăruș
Se avântă jucăuș
Și neînfânt străbate zarea
Sub seninul nesfârșit
Orice îndrăgostit
Vorbește fericit cu marea..
Sensul versurilor
Piesa descrie dialogul dintre om și mare, surprinzând diverse stări și emoții. Marea personificată reflectă atât frumusețea și speranța, cât și furia și dezamăgirea, oglindind complexitatea sentimentelor umane.