Bătrâne sat, te las cu bine,
Astăzi mă duc, te părăsesc
Și nici eu nu știu până mâine
Pe care drum să rătăcesc.
Destinul și cu soarta mea
Pașii prin viață să mi-i poarte,
Bătrâne sat, nu te-oi uita
Oricât aș fi eu de departe.
N-am să uit nucul de la poartă
Ce ani în șir m-adăpostea
Și n-oi uita în viața toată
Pe mama-n prag cum mai plângea.
– De ce pleci, buna mea copilă?
Printre străini e foarte greu,
Dacă mai ai de mama milă
Să te întorci în satul tău
Că sunt bolnavă și bătrână
Și-am să te-aștept mereu, mereu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentele unei persoane care părăsește satul natal, plină de nostalgie și dor. Dialogul cu mama accentuează greutatea despărțirii și sacrificiul făcut pentru un viitor incert.