copaci

Cincinat Pavelescu – Trandafirul și Stejarul

de

Cel mai obraznic din stejariCerta modestul trandafir:Zău, de-ndrăzneala ta mă mir,Cu mine tu să te compari?Cu vârful meu eu sparg azurulȘi sunt prieten cu vulturul,Și trunchiul meu nu sunt în stareTrei oameni să-l cuprindă.Ar trebui să mă admiri!Așa e, dar tu faci doar ghindăȘi eu fac trandafiri.

Juana De Ibarbourou – Smochinul

de

Pentru că este aspru și urât,pentru că toate ramurile sale sunt gri,mi-e milă de smochin.În grădina mea sunt o sută de pomi frumoși:pruni rotunzi,lămâi zvelțiși portocali cu muguri lucioși.Primăverile,toți aceștia sunt plini de floriîn preajma smochinului.Și sărăcuțul pare așa de trist,cu ramurile sale răsucite, că niciodatăde strânși ce sunt mugurii nu se văd..De aceea,ori de … Citește mai mult

Demostene Botez – Castanii

de

Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristețea,Când părăsită sta de vorbă cu sine însăși tinerețea,Și mișcătoarea lor cupolă deasupra-și clătina verdeața,Părea că-n jurul meu prin ramuri în mii de palme bate viața;Iar câteodată crengi uscate păreau cădelnițând un mort.Pe sub castani cu frunza mare și azi tristețea mea mi-o port.În după-amiezi … Citește mai mult

Salvatore Quasimodo – Copac

de

O umbră se desprinde-ncet din tinefăcând să pară moartă umbra mea,deși mai oscilează-n mișcaresau frânge proaspăta apă de azurlângă malul râului Anapo, unde revinîn seara asta, împins de lunarul martiedejá bogat în ierburi și-n aripi.Nu trăiești numai din umbră,pământ și soare și dulce dar de apăți-au înnoit fiecare frunză,iar eu mă-nconvoi și mă usucși chipul … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Focul Din Gând

de

În noapte, sub lună, îmi spune-o povesteUn vânt ce adie-n poiana pierdutăÎn mijloc de codru, în lumea tăcutăA celor ce dorm în arpegii celeste.Şopteşte deasupra mulţimii de fire,A ierbii ce-şi unduie părul cel verde,Sub vorbele-şoapte ce vin să dezmierdeUrechi de-ntuneric cu-a lor născocire.O fi adevărul, sau doar inventată?Stejarul cel falnic din margine ştie,Căci şoaptele, toate, … Citește mai mult

Salvatore Quasimodo – Sămânța

de

Copaci de umbre,insule naufragiază în vaste acvarii,noapte bolnavă,pe pământul care se naște:un sunet de aripide nor ce se deschidepe inima mea:nici un lucru nu moare,care să nu trăiască în mine.Tu mă vezi: sunt atât de ușor,atât de înlăuntrul lucrurilorîncât umblu cu cerurile;iar când Tu vei voisă mă arunci în sămânțăvoi fi deja obosit de greutatea … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Copacul Frunzelor Călătoare

de

Privești copacii tineri dimprejur,cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,sub cerul ce se schimbă din azurîn roșul de apus ce te-nspăimântă.E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,iar toamna care vine nu așteaptăca visul frunzelor să te mai poartespre încântări divine, înc-o treaptă.Îți lași privirile să curgă-alenepe ape reci, cu visul tău plutindîn frunze … Citește mai mult

Marin Sorescu – Developare

de

Azi am fotografiat numai copaci,Zece, o sută, o mie.Îi voi developa la noapte,Când sufletul va fi o cameră obscură. Apoi îi voi clasifica:După frunze, după cercuri, după umbra lor.O, ce ușorCopacii intră unul într-altul!Iată, nu mi-a rămas decât unul.Pe-acesta îl voi fotografia din nouȘi voi observa cu spaimăCă seamănă cu mine.Ieri am fotografiat numai pietre.Și … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Salba Spre Eternitate

de

Sub pașii noștri, singuri pe un drum,Se-aude trecerea de clipe-alese,Împrăștiind un delicat parfumDin frunze, pentru oameni, ne-nțelese.Au fost, în timp, dorințele din muguri,Apoi un verde-n rai de împliniri,Și-au căutat destinele prin cruguri,Iar ce-a rămas, foșnește-n amintiri.Să fie drum sau trecere prin viațaAsemenea c-o salbă de copaci,Cu început și cu sfârșit în ceațaPe care-ncerci, adesea, s-o … Citește mai mult