Versuri corectate și adnotate
Cred că m-aș putea întoarce să trăiesc cu animalele,sunt atât de placide și sigure de sine,Stau și mă uit la ele îndelung.Ele nu-și ies din fire și nu se plâng de soarta lor,Nu cunosc nopțile albe de veghe și lacrimi pentrupăcatele lor.Nu-mi fac greață discutând despre datoria lor față deDumnezeu.Nici unul nu-i nemulțumit, nici unul … Citește mai mult
Slăvească alții tot ce vor vrea,Însă eu, cel de pe țărmul repedelui Missouri, nimic nu slăvesc, fie în artă, fie în altele,Ce n-a respirat adânc atmosfera acestui fluviu și mireasma preriilor din vest,Și nu știe, întregi, din nou să le exale.
Iată, ziua se-arată să-ți fie,Neașteptată, nu știi vreodată ce o să-ntâlnești.Semne, să le descurci te îmbie,Dar nu e vreme, nici o secundă să te pregătești.Cauți deja, în constelații, în cești de cafea.Însă n-o să afli cine a reușit să ghiceascăDupă cortine, care-s surprizele ce vor veniBune și rele-mpreună-or să nască o nouă minuneSă te ridice … Citește mai mult
Corzile viței ce-am pus au ajuns până-n geam,Geamul sub frunză, lipsitu-i de soareChiar pe de-a-ntregul. Și parcă-ntr-adinsVița-ngrelată-i de struguri ce dau către aur.Doamnă, te rog, nu-i atinge! La ce spre ruinăȚi-i gândul mereu? Căci mâna de-a trece prin frunze,Mâna mult albă, vecinii ușor or să vadă.Spune-or: „În casă la el pe-ascuns ea venit-a”.1847
Eu și lumea – stele, nea,Cântece, pâraie, soare,Păsări, gânduri vagi, neclare –Toate-s în puterea Ta!.Nu ne-i frică de-nchisori,De-ale temniței strâmtori,Dintr-o parte-ndestulate,Prea destule-avem schimbări!.Să iubesc, urând nespusSensul lumii-ascuns în pareCifre moarte sau impare –Să Te văd pe urmă sus!.10 mai 1902Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
La mezat scot acum un trup de femeie;Nici ea nu-i singură-n lume, e mamă de mame,Ea poartă la sânu-i pe-acei ce vor crește să fie bărbațiși neveste.Iubit-ai vreodată trupul femeii?Iubita-i vreodată trupul bărbatului?Nu vedeți dar că suntem la fel, pretutindeni, toatenațiunile, din toate timpurile, câtu-ide mare pământul?
Ce valuri de oameni grăbiți, fie că-i noapte ori zi!Ce patimi, câștiguri și pierderi, ce ardori vin pe apele tale!Ce mecanism al neliniștii, al binecuvântării și al răului te pune-n mișcare?Ce străfulgerări de iubire, ce-ntrebătoare, bizare, disprețuitoare sau luminoase îndemnuri porți în priviri.Portal și arenă a nesfârșitelor valuri și cete?Pavajul, colțurile străzilor, fațadele caselor tale,Impunătoarele, … Citește mai mult
Vine de sus,Minuscul chimic impuls,Eliberând senzația ce te ține viu.Planeta în jurul-ți, ocol,Se luminează când zâmbești,Copacii împietresc când hrănești negrii-ți câini.Dorința o simți aerul să-l cuprinzi– Un vechi bun prieten ce-a tot umblat –Pumnii îi strângi, îndoieli alungi,Munții să-i miști cu un sunet ușor intonat.S-alegi poți doar tu, alege doar tu!Alege doar tu!S-alegi poți doar … Citește mai mult
Departe-n Bükk ceață,Abur în șes, Ierul creșteȘi-n corpul trudit, subit,Acolo, pe câmpul udat,Sângele cânt roșu pornește,Sângele cânt roșu pornește.Sfârâind crește iarba,Raza vibrând, Soarele e jar,Frunziș-n muguri, Pământ-n floare,Pământul dansând, la fel și Cerul,Totul sub Cer se pupă, iar,Totul sub Cer se pupă, iar.Ochii năluciți de urbeÎmi închid la atâtea săruturiClipind des și neliniștitȘi-ncet îl rog … Citește mai mult
Lângă icoana-ntunecată,În liniștea de nepătruns,Ne amintea lumina naltăDe-al Soției blând surâs.Tăceam, pătrunși de-nfiorare,Lângă altar, cu-același gând,Sclipirea bolților în soareÎntr-un târziu înțelegând.Și poleiala din vechime,La sărbătoarea mea, de sus,Îmi trimitea pe Nu-știu-Cine,Cu-al Soției blând surâs.18 ianuarie 1902. Catedrala Isaakievsk.Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”