N-oi plânge razele-ofilite
Cu primăvara ce s-a dus.
Că viile-mi sunt dragi, suite
Cu plini ciorchini pe coastă-n sus;
Mămoasei vii, podoabă-n soare,
Surâs în toamna aurie,
Ca degetele de fecioare,
Prelungi, cu pielea străvezie.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea viilor încărcate cu struguri toamna, văzute ca o podoabă și un surâs, în ciuda trecerii timpului și a pierderii primăverii. Este o celebrare a abundenței naturii și a ciclului vieții.