Versuri corectate și adnotate
La doi kilometri de Ipoteștipe lacnuferiicu auria lor punctuațiesau mai adecvat zis – punctofixațienu știu cum îmi amintirăde bolta înstelatăde celebrele constelațiiprintre careursa mare parcă ar nașteursa micăvăluraalbastră placentă a apei nămoloase.
Femeia care mi-a vorbit asearăDe constelații fixeȘi stele căzătoareAvea figura lungă și verde ca o parăȘi ochii negri-galbeni ca un adânc de mare.Femeia care mi-a vorbit asearăDe lucruri mici și fără importanțăAvea în glas căldura soarelui de varăȘi-n gând accentuate propuneri de-alianță.Femeia care mi-a vorbit asearăAvea idei frumoase, dar bizare.Spunea că „plopii fără soț” sunt … Citește mai mult
Când fumam prin iazul ce nefugărea prin viscol și pedragoste… iar câtă lene-nblidu-acelei rari risipe!.Tauri suri suiți în cumpenicârcăleau c-o moarte vienoaptea câmpului de cumpenisus în luna colilie.Iar noi rătăceam prin păduri fermecateîn carete cu miri,sub păsări, sub toatesomnoroasele cerului răpiri.Și-și răsucea toamna, ca o vulpeîn kalokagathia postumă,coada de flăcări, gâtul de gumă,când le cresc … Citește mai mult
Ciudate obiecte pe țărm austermângâiau dimineața cocotierul trecut –câteodată, câteodată pe cermi se pare că văd omul cu care m-am bătut.Nara lui marină, văz neadevărat,răscolea echipajul vapoarelor plecatîn expediții nebune pe ape de măriîncărcate cu adânc și miraj până-n zări.Cerul peste valuri limpede albește.Când își scoate pălăria, șmecherește,și se uită cu jind la câte un … Citește mai mult
Mă aflam pe o terasă de pierdereîn timpul nopții, sub luna acoperind jumătatede cer.Dacă nu s-ar fi văzut oarecari constelațiinoaptea, cerul ar fi fost un omoplatroșu.Linia mării. Un tun trăgândîmpotriva nu știu cărei năvăliri barbare.Și cartea mea care nu apăruse încă,și consolarea mea de a fi coautoral marelui Ptolemeu.Bucură-te, suflet neliniștit, de vizite,de pierderea la … Citește mai mult
Încet, meditând.Omul ajunge, în sfârșit,la un șes trist, nisipos, ud,privește visând, dă din cap,cuminte, rămânând zălud.Așa aș dori să privesc,alene, fără păcală.Susur lucios de topor,cu frunza de plop se joacă.Inima-mi stă pe nimic,cu trup tremurat, e mută,lin, adunându-se în jurstelele, și se uită.În cer, ca fierul….În cer, ca fierul, se-nvârtedinamul lăcuit, rece.Oh, constelații line!În gură-mi … Citește mai mult