Versuri corectate și adnotate
Trepte spre Cer,stau încuiate,de Păcatele Originare,Destinelor frânte,ale Absurdului,din care Vina,își croșetează,haine cât mai groase,pentru Iarna,de sfârșit de Lume,a Cuvintelor înghețate,ce vor veni,să ne ningă,cu răceala lor pustie,Iubirea,pe care Gerul o va transforma,într-o statuie fără grai,la răscrucea Compromisurilor,dintre Uitare și Remușcare.
Ferestre deschise de priviri,încă mai așteaptă în zadar,lumina divină a speranțelor,printre stropii lacrimilor,unor țărmuri de așteptări,pustii și triste,pierdute printre gândurile,ale căror catarge frânte de cuvinte,ne șterg fără încetare,strălucirea viselor,lăsând în urmă,dar zorii vineții,reci și indiferenți,ai compromisurilor,cu noi înșine.
Traian:Stau ca-ntr-un vis inchis, nu pot sa ma miscNu stiu cat o sa rezistIn medium asta comunist!Mi s-a instalatO durere surda-n capAsta-i zona de conflict a starilor mele, constat socatC-am pariat cu mine, da’ n-am castigat..Am ani de statPentr-un c***t de atestat!Stresat, tresar iar, m-apuca paranoia…Cei ce au plecat, pot sa mi-o iaIn gura… Fac … Citește mai mult
Da, iubita, știi bine că eu îți pot îndeplini toate dorințele. Puya:Bună, iubita, dacă vrei să ieșim împreună,Te asigur că faci o afacere bună.Vezi tu, sunt și avantaje, ai promovare,Lumea vorbește de tine la televizoare.Te lansez pe orbită într-o clipă,Stai lângă mine că nu-i nicio caterincă.Presa o să caute secrete indecente,Mai ales când ne certăm … Citește mai mult
Roțile Anilor,stâlcesc în bătaie Depărtările,de noi înșine,pe asfaltul negru și rece al Viciilor,în care ne înecăm Orgoliile,pentru a traversa Rugina Lacătelor,Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,ale căror chei,au fost aruncate de către Moarte,în brațele deschise ale Disperării,ce ne înconjoară mormintele Privirilor,din ce în ce mai abătute,ale Destinelor funerare,ce ne-au fost date,de către Greșeala Creației,să le ducem pe spatele,Compromisurilor.
Amintiri înghețate,încremenesc,Viitorul gândurilor,într-un dans nebun,al zilelor fără adăpost,în care ne-am adâncit,Speranțele tot mai pustii,ale viselor,ce-au ajuns,năruite și triste,la tălpile iubirii,purtată pe umerii,tot mai vlăguiți,ai compromisurilor,cu noi înșine,după ce au traversat,deșerturile absurdului,acestei lumi a disperării,crezând că vor învinge.
Anii ne-au devenit,clovnii de ceară,ai compromisurilor cu noi înșine,care se topesc în arena circului,propriilor non-sensuri ale existenței,nimicind amintirile,pe străzile fără nume,ale obsesiilor,din cărămizile cărora,ne-am clădit mereu,ierarhii tot mai înalte,uitând că nu putem să ajungem la ele,iar când ne-am dat seama,am început să le dărâmăm,cu aceeași fervoare,cu care învățăm să ne mințim,propriile iluzii ale vieții și … Citește mai mult
Înțelesuri desțelenite,cu lamele ascuțite și adânci,ale țărmurilor de Lacrimi,la care speră să ajungă,undeva-cândva,Cuvintele naufragiate,ale Iubirii,care plutește în derivă,însetată de noi,peste Orizonturile,pustii și triste,tot mai apăsătoare,ale Indiferențelor,în care ne înveșmântăm,Orgoliile și Compromisurile,unui Zâmbet,ce pare a fi pentru vecie,furat de Uitarea,atât de îndatorată Morții,încât ne-a vândut ei,unica Eternitate de Clipă,în care am fi reușit să rămânem,pentru totdeauna.
Adeseori își jură să-și schimbe viața-n totul.Dar când coboară noaptea, cu ispitele ei,cu compromisuri, cu făgăduințe,dar când coboară noaptea cu forța neînfrânatăa trupului ce dorește și cere, la aceeașifatală voluptate, pierdut, se reîntoarce.
Nu mai pot să fac tot felul de compromisuri că nu-i pont;Încerc să pun mâna pe visuriCu rate-n bancă sau cu tot felul de tripuri,Curat la job, umil de tot şi fără figuri.Te dai de-a dura, dai de tot felul de ziduri,Poţi să te păcăleşti, să crezi în superstiţii, mituri,Poţi să fii amabil până-n capătul … Citește mai mult