Ferestre deschise de priviri,
încă mai așteaptă în zadar,
lumina divină a speranțelor,
printre stropii lacrimilor,
unor țărmuri de așteptări,
pustii și triste,
pierdute printre gândurile,
ale căror catarge frânte de cuvinte,
ne șterg fără încetare,
strălucirea viselor,
lăsând în urmă,
dar zorii vineții,
reci și indiferenți,
ai compromisurilor,
cu noi înșine.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de dezamăgire și melancolie profundă. Persoana așteaptă în zadar o schimbare pozitivă, dar este copleșită de realitatea compromisurilor și a viselor pierdute.