Versuri corectate și adnotate
Verse I:Este un loc în inima taȘi știu că este iubireAcest loc ar putea fiMai strălucitor decât mâineȘi dacă într-adevăr încerciVei descoperi că acoloNu este nevoie să plângiÎn acest loc vei simțiCă nu există durere sau regretSunt căiSă ajungi acoloDacă îți pasă suficientDe modul de viațăCreează un spațiu micCreează un spațiu mai bun Chorus:Vindecă lumeaTransform-o … Citește mai mult
Aseară mi-a murit vecinul de pat.Acum odihnește în capelă,În straie albe stângaci îmbrăcat.Bolnavii care au venit să-l vadă,L-au compătimit, cu ochi tăcuți, și-apoi smerit,S-au strecurat pe ușa capelei,Temându-se ca mortul să nu le spuieCă nu mai au nici ei mult de trăit.Cum am rămas singur cu prietenul, care în nopți de vegheÎn liniști de scamă,Mi-a … Citește mai mult
Există un loc în inima taȘi știu că acela e plin de dragoste,Și acest loc poate fiMai strălucitor decât ziua de mâine.Și dacă vei încerca cu adevărat,Vei vedea că nu e nicio necesitate să plângi.În acest loc vei simțiCă nu există nici dureri, nici supărări.Există moduri pentru a ajunge acolo,Dacă îți pasă suficient de mult … Citește mai mult
Vecinule de pat,În astă seară să faci lampa mai mică,Și când va fi de-a binelea înnoptat.Îți va spune glasul meu pe de-a-ntregTot ce în nopți de chin încețoșateTe-au lăsat să bănuiCuvinte frânte de jale și printre dinți zdrumicate.Eu văd, prietene, tu ești de pe-acum tristȘi la masă ai stat tot cu ochii plecați,Încât sora Ioana, … Citește mai mult
O să fac o schimbarePentru prima dată în viațăO să mă simt bineO să fac diferențaO să fac ce e corect.În timp ce-mi ridic gulerulPaltonului preferatVântul îmi suflă prin minteVăd copii în stradăCare nu au destul să mănânceCine sunt, să fiu orb?Pretinzând că nu vădNevoile lorO vară indiferentăGâtul unei sticle sparteȘi sufletul unui omMerg unul … Citește mai mult
Vai, ce durere-n suflet,Pământule, tu porți –De mii de ani tu singurÎngropi copiii morți.Și-așa de multe lacrimiTu plângi de mila lor,Din cer să-ți fie DomnulA-tot-îndurător.Dar câți copii la sânu-țiMereu tu ai să strângiȘi mii de ani, Pământe,Vai, cât o să mai plângi!
Căzând din nori în mare, un strop subțirese rușina de-a ei nemărginire.„Oriunde-i marea – eu ce sunt?„Și ea de este – eu nu sunt!”.Acest dispreț de sine-având temei,o scoică îl primi în sânul ei.Iar soarta, vrând pe veci să-l ocrotească,făcu s-ajungă o perlă-mpărătească.Schimbată-n măreție fu-ntreaga-i umilință.La poarta neființei bătând, primi ființă.Vezi, înțeleptu-alege-al smereniei veșmânt.Doar ramul … Citește mai mult
Lui Victor Hugo. 1Prin pliurile-acelor bătrâne capitale,Unde și spaima are parcă ceva vrăjit,Pândesc, ca în virtutea unor porniri fatale,Niște făpturi ciudate, cu farmec decrepit.Aceste spectre fură femei odinioară,Lais sau Eponima! Bieți monștri strâmbi, cu gheb,Să le iubim! Au încă un suflet să tresarăSub ruptele jupoane și pe sub reci otrepi.Se tot târăsc, bătute de burnița … Citește mai mult
De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu,Și-atâția cască-gură de-avalma-n jurul meu.Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc,Cu bețe mă-ntărâtă să nu stau la un loc.«Cum seamănă cu omul! Și-urâtă e! » Și stauPrivind cum hărțuită din colț în colț eu dau.Voi râdeți fără de milă și lacomi de privit,Pe când eu, biata, tremur … Citește mai mult
Mi se opreşte ţipătul în gât,Durerea însăşi devenind fierbinte,Când văd pavilionul coborâtUmbrind cernit spitale şi morminte.Încă dansează flăcări pe pereţiAlimentate de coşmarul morţii;Unde sunteţi copii, unde sunteţi?Părinţii vă aşteaptă-n faţa porţii.Unii s-au dus. S-au dus definitiv.Alţii se luptă cu durerea vie,Însă părinţii-n plânsul colectivSunt toţi marcaţi de-aceeaşi tragedie.Sunt toţi pătrunşi de-acelaşi gol imens,Fie că-şi poartă … Citește mai mult