Într-o zi, de dimineață, pe la nouă fără zece,
L-auzeam, șoptind, săracul: “Nu mai trece, nu mai trece! ”.
-Of, ce-nseamnă o durere! Dar ce-o fi, ce-l doare, oare?
Stă pe scaun, poa’ să aibă vreo durere de picioare,.
Sau – mai știi? – la cap, se-ntâmplă, uneori, dureri, migrenă..
Când am eu, atunci mă scoate toată ziua de pe “scenă”.
Dar îmi trece, pe când omul se tot vaită, nu scapă,
Și l-o ține cea durere până l-or băga în groapă.
Dar, de mă gândesc mai bine, nu-i așa bătrân, rezistă,
Chiar de stă în plină stradă și durerea lui persistă.
Poate este vreo femeie care n-o mai vrea să treacă
Pe la el, pe-aici, pe stradă, căci, de-l vede, i se-apleacă.
O fi altceva: stomacul, cu vreun ulcer, duodenul,
Nu mai pot, întreb și gata: „Cine nu mai trece? ” “Trenul”.
Daniel Vișan-Dimitriu
(22 feb. 2017, Vol. „Hai, pa! ”)
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de empatie față de suferința unui om de pe stradă. Naratorul încearcă să înțeleagă cauza durerii acestuia, reflectând asupra propriei experiențe și ajungând la o concluzie neașteptată.