clepsidra – Versuri.pro

Jorge Luis Borges - Cutie cu Muzică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Muzică japoneză. Din clepsidră
Picură-ncet bobițele de miere
Și aur invizibil, ce cu timpul
Reiau povestea binecunoscută,
Fragilă și eternă, misterioasă.
Mă tem că-i cea din urmă picătură
Ce cade. Sunt trecutul ce se-ntoarce.
Din care templu, ori din ce grădină
Înmiresmată de pe-un plai de munte?
Din ce priveghi pe-un țărm necunoscut,
Din ce pudoare a melancoliei,
Din ce pierdută seară regăsită
Ajung la mine, cu al lor întreg
Și tainic viitor? Nu știu. Dar astă
Cântare eu sunt. Vreau să fiu. Și cânt.

Jorge Luis Borges - Clepsidra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De miere-i, nu de apă, cea din urmă-a
clepsidrei picătură. Strălucind
o vom vedea și dispărând în beznă.
Ea va cuprinde însă bucuria
de Domnul hărăzită lui Adam:
duhul iubirii față de aproape,
puterea de-a-nțelege universul;
deși amăgitoare, clipa-n care
Vergiliu nimerit-a hexametrul,
și în tărie delicata nea,
atingerea înfiorată-a cărții
râvnite de pe raftul înțesat,
în bătălie lama rece-a spadei,
desțelenita mare-a Engliterei,
și mângâierea de a asculta
acordul așteptat, și amintirea
odinioară vie, azi pierdută,
și clipa-n care visul ne destramă.

Daniel Vişan-Dimitriu - Cuvinte În Clepsidră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-e greu acum, la un apus de an,
din tot ce mi-a plăcut s-aleg ceva,
și parcă-ți văd surâsul diafan
ce, uneori, tot chipu’-ți lumina.
Mi-e greu acum, când încă te aștept,
să-ți spun că te iubesc și că mi-e dor,
că vreau tot ce ne-a despărțit să-ndrept,
și-aș vrea ca noi s-avem un viitor.
Și nu-i târziu. Secundele din an
se scurg încet, ducându-l spre sfârșit,
dar, biete picături dintr-un ocean,
nu știu că timpul este infinit
și dacă-i vechi acum, va fi iar nou,
clepsidra va fi-ntoarsă în curând
în poezia vieții: un rondou
ce are zile-n fiece cuvânt.
Aș vrea o strofă, sau măcar cuvânt
să pot întoarce-acum din tot ce-a fost,
să-ți fac, iubito, sacru jurământ,
și să-ți ofer, la pieptu-mi, adăpost.
Aș vrea, cea mai frumoasă dintre flori,
să te întorci la pieptul meu crezând
în miezul nopții, în acei fiori,
iar pân-atunci dansez … cu tine-n gând.

Giuseppe Ungaretti - Variațiuni asupra Nimicului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acel nimic de nisip care se scurge
Mut din clepsidră și se depune
Și, fugare, urmele pe țesutul carnal,
Pe țesutul ce moare, al unui nor..
Apoi o mână ce răstoarnă clepsidra,
Nisipul reîntors, la mișcare,
Venirea de la sine, argintie ca de nor
A primelor palori scurte ale zorilor..
Mâna din umbră clepsidra o întorsese,
Și, de nisip, nimicul curge
Silențios, este singurul ce se mai aude
Și, auzit fiind, nu dispare în beznă..

Giuseppe Ungaretti - Variațiuni Despre Nimic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acel nimic de nisip ce se scurge
Tăcut din clepsidră și se depune
Și, trecătoarele întipăriri pe incarnație,
Pe incarnația ce moare, a unui nor..
Apoi mâna ce răstoarnă clepsidra,
Întoarcerea, spre a se mișca, a nisipului,
Transformarea tăcută de argint a norului
La întâile scurte palori ale zorilor..
Mâna în umbră a întors clepsidra
Și nimicul de nisip ce se scurge
Tăcut, e unicul lucru ce se mai aude
Și, auzindu-se, nu piere-n beznă..

Ion Caraion - Clepsidra Goală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am răspuns pân-la urmă
(pătate și-nfipte)
întrebărilor, turmă
– ca niște cuie –
de sânge. Amăruie
păscuse tortură,
lumină. Sau ceața.
Sau poate amândouă.
Clepsidra bizară
din care trimisul
de fum ori de ură
(gustând rar și din viața
și din moartea mea pură)
se uita înăuntru, se uita în afară
cum plouă.. cum plouă..
Încheindu-se visul,
și scrumul se curmă.
Și-orașul e mut.
Din care mă-nfrupt.
Am răspuns pân-la urmă.
Plouă în trecut.
Plouă într-o turmă.
Plouă neîntrerupt.

Nicolae Nicolau - Clepsidra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un ultim bob mai cade în clepsidră
și atriul tot se-neacă în tăcere,
pe când din umbra care lunecă-n unghere
pândește timpul, ca un ochi de vidră.
Cu freamăt mult o mână-apoi se-abate
să-ntoarcă iar clepsidra ca-nainte
și iar pornește lungul fir, cuminte,
prin istmul clipei, în eternitate.
Și-asemenea cunosc o urnă veche
în care cade frunza sângerată
și, ne-mplinit, cu frunzele odată
adoarme-un vis, rămas fără pereche.
Cu soare mult o mână-apoi coboară
să-nvie iar clepsidra firii, moartă,
și ne-ncetat grădini de aur poartă
prin istmul toamnei către primăvară.
Dar știu de una care nu se-ntoarce
și-n care curgem, bob cu bob, sub vreme,
râvnind o mână albă, să ne cheme
în vintre larg-cuprinzătoarei arce.
Și-aș vrea să-mi fie trecerea tot una
cu limpedea cântare-a dimineții,
cu largul zbor pe care-l fac ereții
când iau în piept și cerul și genunea.
Și, ostenit, în ceasul când voi face
știutul pas prin pulberea de stele,
aș vrea să trec, rămând cu aripi grele
prin istmul morții, la râvnita pace.

Nichita Stănescu - Clepsidra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dacă simt că te grăbești
și asta
prin puținul aer care-l respirăm,
îmi declini culoarea-n pasta
umbrei atârnând de ram.
Și mă las în neîncrederi
ondulat și mult suit
precum verdele în iederi
suspinânde spre zenit.
Ca și cum aș merge peste
clar albastrul înnorat
al privirilor celeste
și cu capul îngropat
ținând ochiul în călcâie
și tot mersul lângă tâmple
O, clepsidra mea dintâie
răsturnând ce-o să se-ntâmple
și curgând de jos în sus
lung și greu nisipul suplu
și smulgând dintr-un apus
pururi răsăritul dublu.

Ana Blandiana - Ceas de Nisip

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nici bine, nici rău,
Numai alge și pești,
Numai scoici fericite
Ferecate în sine,
Și ca o dovadă
Că nimic nu se pierde,
Triumfale nisipuri
Curgând din ruine.
Și bine și rău,
Și mare și timp,
Și versuri înscrise
Pe plaje aride,
Când tot universul
E-o clepsidră întoarsă
Prin care se scurg
Înspre cer Atlantide.
Ascundă
În giulgiurile albăstrii
Corăbiile moarte
Și sepiile vii.

Upceak - Clepsidra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ascult haosul cum toarnă acid în valea seacă,
Puntea e instabilă, curajul n-o să treacă.
Fiecare chakra mă-ncearcă-n energie
Cât despre copilărie, e-n letargie.
Acum e plin de bisturii, exact ca-n chirurgie
Totul se pierde în clepsidră
Ia stare timpurie.
Țin amintiri în chirie, sunt aproape de isterie
Las să curgă vinul, ca să pot scrie..
Nu mă mai sperie nimic, dacă „nimicul” înseamnă tot
Vreau să-mi număr pașii fără cel mai mic efort,
Nu suport s-aștept
Și nu e vreun defect
Destinul nu-l repet..
Îl țin pe brațul drept
Mă uit la el și uneori țin dialog cu existența
Că-s prea multe erori
Și curge lent
Și parcă nu mai tace
Simt asta în torace..
Ref [x].
Nu-mi cunoști firea
Nu-mi judeca temperamentul.
Am un pix și-o foaie-mi dictează sub-conștientul!
Asta e testamentul..
Credeai că-i muzică, nu e!
Scriu pe nuferi suflete, tăria-n degete
De ce, nu-mi dai speranțe
De ce-mi inspiri nuanțe?
Să memorez culori
Să fac din poezie, teamă cu fiori..
Scriitori, cerșetori de absolut și etern
Își caută filosofia în paradis sau infern,
Acum discern între stern și temporal
Între, suflet și cerebral
Între, somnifobie și real..
Glasofobie recunosc, parcă e un coșmar
Și nu o să ajung legenda, ci legendar!
Când clepsidra-i jos..
Clepsidra-i jos..