Mi-e greu acum, la un apus de an,
din tot ce mi-a plăcut s-aleg ceva,
și parcă-ți văd surâsul diafan
ce, uneori, tot chipu’-ți lumina.
Mi-e greu acum, când încă te aștept,
să-ți spun că te iubesc și că mi-e dor,
că vreau tot ce ne-a despărțit să-ndrept,
și-aș vrea ca noi s-avem un viitor.
Și nu-i târziu. Secundele din an
se scurg încet, ducându-l spre sfârșit,
dar, biete picături dintr-un ocean,
nu știu că timpul este infinit
și dacă-i vechi acum, va fi iar nou,
clepsidra va fi-ntoarsă în curând
în poezia vieții: un rondou
ce are zile-n fiece cuvânt.
Aș vrea o strofă, sau măcar cuvânt
să pot întoarce-acum din tot ce-a fost,
să-ți fac, iubito, sacru jurământ,
și să-ți ofer, la pieptu-mi, adăpost.
Aș vrea, cea mai frumoasă dintre flori,
să te întorci la pieptul meu crezând
în miezul nopții, în acei fiori,
iar pân-atunci dansez … cu tine-n gând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința de a repara o relație pierdută. Vorbitorul reflectă asupra timpului care trece și speră la o șansă de a reînnoda legătura cu persoana iubită, oferindu-i protecție și jurăminte sacre.